Analiza Sistemului de Management al Riscurilor în Cadrul Biroului Juridic Contencios

Conceptul de audit intern.

Termenul de audit provine din limba latina de la cuvantul audit-auditare, care are semnificatia de ,, a asculta", dar, despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activitati de audit s-au realizat in decursul timpului si in Romania, dar purtau alte denumiri.

Functia de audit intern a cunoscut transformari succesive pana la stabilirea definirii conceptului. Aceste abordari progresive au scos in evidenta o serie de elemente, care trebuie retinute pentru conturarea cadrului in care se inscrie auditul intern.

1.2 Functiile auditului

Din analiza evolutiei functiei auditului intern, pana in prezent, putem aprecia urmatoarele elemente de implicare in viata entitatii auditate, si anume :

a) consiliere acordata managerului;

b) ajutorul acordat salariatilor, fara a-i judeca;

c) independenta si obiectivitate totala auditorilor.

a) Consiliere acordata managerului.

Auditul intern reprezinta o functie a managerului, pentru a-i permite sa-si administreze mai bine activitatile. Componenta de asistenta, de consiliere atasata auditului intern il distinge categoric de orice actiune de control sau inspectie si este unanim recunoscuta ca avand tendinte de evolutie in continuare.

Auditul intern este aproape de fiecare manager. Managerul este consiliat de auditorul intern pentru a gasi solutii de rezolvare a problemelor sale, intr-o cu totul alta maniera, in sensul ca prin dispozitiile luate sa asigure un control bun al activitatilor, programelor si actiunilor sale.

Profesionalismul auditorului intern este arta si maniera de a emite o judecata de valoare asupra instrumentelor si tehnicilor folosite, cum ar fi : reguli, proceduri, instructiuni, sisteme informatice, tipuri de organizare s.a., care reprezinta ansamblul activitatilor de control utilizate de managerul institutiei sau responsabilul unui loc de munca, recunoscut de specialisti drept control intern.

Rolul auditorului intern este acela de a asista managerul pentru abordarile practice succesive deja elaborate si prin analiza ansamblului sa contribuie la imbunatatirea sistemului de control intern si a muncii cu mai multa securitate si eficacitate.

In consecinta, se accepta ca auditorul intern consiliaza, asista, recomanda, dar nu decide, obligatia lui fiind de a reprezenta un mijloc care sa contribuie la imbunatatirea controlului pe care fiecare manager il are asupra activitatilor sale si a celor in coordonare, in vederea atingerii obiectivelor controlului intren. Pentru realizarea acestor atributii auditorul intern dispune de o serie de atuuri fata de management, si anume :

? standarde profesionale internationale;

? buna practica recunoscuta in domeniu, care ii da autoritate;

? tehnici si instrumente, care-i garanteaza eficacitatea;

? independenta de spirit, care ii asigura autonomia sa conceapa ipoteze si sa formuleze recomandari;

? cercetarea si gandirea lui este detasata de constrangerile si obligatiile unei activitati permanente de gestionare zilnica a unui serviciu.

b) Autorul acordat salariatilor fara a-i judeca.

Intr-o entitate in care auditul intern face parte din cultura organizatiei acesta este acceptat cu interes, dar intr-o entitate care se confrunta cu riscuri potentiale importante, cu absenta conformitatii cu reglementarile de baza, cu o eficacitate scazuta si o fragilitate externa a acesteia, datorita deturnarilor de fonduri, disparitiei activelor sau frauda, este evident ca managerul respectiv va fi judecat, apreciat, considerat in functie de constatarile auditorului intern.

In acest caz standard, misiunea de audit intern poate sa evidentieze ineficacitate sau posibilitati de imbunatatire a activitatilor/actiunilor, dar exista mai multe motive pentru ca managementul nu trebuie sa fie pus direct in discutie:

- obiectivele auditului intern au in vedere un control asupra activitatilor, care sa conduca la imbunatatirea performantei existente si nu la judecarea acestuia. Chiar daca responsabilul este judecat in urma rapoartelor de audit , acesta nu este obiectivul auditului intern;

- realizarile auditului intern nu trebuie puse in discutie de cel auditat. In cazul unei nereguli importante descoperita de auditorul intern, care imediat o aduce la cunostinta managerului si pe care acesta o va solutiona fara intarziere, disfunctia semnalata prin raportul de audit intern a dus la o actiune corectiva, care a avut ca rezultat si aprecierea auditorului intern ca un responsabil dinamic si eficace;

- responsabilitatile auditorului intern trebuie sa aiba in vedere ca analiza cauzelor unor nereguli scoate la iveala existenta unor puncte slabe care isi au originea in insuficiente asupra carora responsabilul nu are un control bun.

c) Independenta totala a auditorilor intern.

Functia de audit nu trebuie sa suporte influiente si presiuni care ar putea fi contrare obiectivelor fixate. Standardele profesionale de audit intern definesc principiul independentei sub doua aspecte :

- independenta compartimentului in cadrul organizatiei, de aceea el trebuie sa functioneze subordonat celui mai inalt nivel ierarhic;

- independenta auditorului intern, prin practica obiectivitatii, adica auditorii interni trebuie sa fie independenti de activitatile pe care le auditeaza.

Independenta auditorilor interni trebuie sa aiba la baza eliminarea practicii de supraincarcare a auditorilor cu lucrari care nu ar trebui sa le revina lor. Spre exemplu: definirea de reguli si proceduri de lucru, activitatea de organizare sau inspectii s.a.