INTRODUCERE
Dupa mai bine de opt ani de la prabusirea comunismului in tarile din Europa, tranzitia spre economia de piata continua in toate aceste tari. Procesul este in continuare destul de dificil; totusi este de remarcat ca tarile care au abandonat mai repede mecanismele centralizate de conducere a economiei sunt cele care deja culeg primele roade ale organizarii pe principiile pietei, in timp ce tarile in care reforma nu a fost dusa pana la capat intampina dificultati. Este si aceasta o dovada ca economia de piata are nevoie de un ansamblu de structuri si institutii pentru a-si demonstra eficienta si performantele. Mai mult decat atat, aceste structuri si institutii nu pot fi proiectate pentru o lume ideala, ci trebuie sa functioneze acum, in conditiile concrete ale sfarsitului de mileniu.
Daca se poate vorbi despre vreun avantaj al tarilor ex-comuniste, acela este de a avea o tinta precisa: economia de piata. Tarile europene din acest grup doresc totodata integrarea in Uniunea Europeana, astfel ca obiectivul lor fundamental este si mai clar conturat: ele trebuie sa transpuna in tarile respective tipul de structuri si institutii care functioneaza acum si care se pregatesc in Uniunea Europeana. Institutiile, procedurile si functiile trebuie create pornind doar de la modelul care se construieste acum in tarile membre ale Uniunii Europene.
Politicile urmate de autoritatile acestor tari trebuie sa tina pasul cu cerintele noilor obiective. Stiinta economica a suferit enorme modificari in ultimele sapte decenii si totusi cu greu se poate spune ca a tinut pasul cu schimbarile imprimate in primul rand de progresul tehnologic, dar si de mondializarea economiei. Oricum politica economica nu are alta sansa decat de a se alinia conditiilor actuale si viitoare, fara a mai incerca sa repete experiente depasite de istorie.
In acest cadru, una din problemele importante cu care se confrunta societatea la nivel mondial cat si national este cea a inflatiei si a efectelor economice si sociale ale acesteia. Inflatia considerata un semn al unor dezechilibre din economie, impune necesitatea controlarii ei si a evitarii pe cat posibil a procesului inflationist.
Inflatia si politicile antiinflationiste din Romania reprezinta obiectul lucrarii de fata.
Primul capitol al lucrarii prezinta conceptul de inflatie, cauzele si formele de manifestare alaturi de efectele economice si sociale ale acesteia.
Capitolul al doilea descrie comparativ evolutia inflatiei in tarile dezvoltate si in cele cu economie in tranzitie.
In capitolul al treilea este analizat procesul inflationist din Romania. Prima parte este dedicata prezentarii economiei romanesti in ultimii ani de conducere planificata. In partea a doua se arata dezechilibrele grave aduse economiei romanesti de perioada de comunism si de economie centralizata, iar in partea a treia, efectele acestor dezechilibre. Subiectul ultimei parti a acestui capitol il reprezinta politica monetara si controlul inflatiei.
Datorita multiplelor cauze care ii sunt asociate, inflatia, ca fenomen persistent si daunator in economie, nu poate fi stapanita decat prin aplicarea unui complex de masuri corelate, iar rezultatele acestora nu pot aparea, in mod obiectiv, imediat. Esential este insa ca politica economica sa fie in mod consecvent orientata spre combaterea cauzelor care genereaza inflatia, transmitand astfel un mesaj convingator publicului (agenti ecoomici si populatie) din tara si, egal de important, lumii financiare internationale.
CAPITOLUL I
INFLATIA - FORMA DE MANIFESTARE A DEZECHILIBRELOR MONETARE
1.1 CONCEPTUL DE INFLATIE
Unul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, in cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Cu toate acestea, nu numai definirea si masurarea inflatiei, ci si insasi natura fenomenului inflationist actual, precum si mijloacele cele mai potrivite de lupta contra inflatiei continua sa provoace numeroase controverse. Desi exista diferentieri intre diversele curente de gandire economica, sociala si politica privind natura si efectele inflatiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist.
Sensul initial al notiunii de "inflatie" este legat de ideea de "umflare", de "crestere", insa de o crestere daunatoare. De obicei, se considera ca aceasta stare provine din existenta unei cantitati excedentare de moneda, dar inflatia nu este legata numai de fenomenele monetare.
In analizele moderne o alta idee as?ociata notiunii de "inflatie" este aceea ca inflatia constituie un fenomen dinamic, care apare in miscare, in cazul in care echilibrul este perturbat, pentru a fi regasit din nou. Limbajul economic contemporan este foarte sugestiv in aceasta privinta, cuprinzand expresii ca "presiuni inflationiste", "tensiuni inflationiste" (fenomene inflationiste minore si partiale) toate acestea sugerand ca inflatia apartine domeniului dinamicii economice. Deci, inflatia este un fenomen care se desfasoara in timp si care reflecta anumite "forte" contrare care intretin sau deregleaza o miscare prealabila.
Inflatia este o expresie a fenomenului de accelerare, adica a unui fenomen de crestere a vitezei diverselor procese, in particular a vitezei de circulatie a monedei si a vitezei de crestere a preturilor.
Din punct de vedere istoric, inflatia a fost definita, pentru prima data, ca un fenomen monetar. Potrivit definitiei clasice a inflatiei, aceasta este un fenomen care consta, in esenta, in aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda, care creeaza un dezechilibru.
Ideea ca inflatia inseamna o cantitate excedentara de moneda si ca acest excedent deregleaza viata economica este foarte veche. Acest lucru este confirmat de intreaga istorie monetara a secolului XIX si a primelor decenii ale secolului XX. Intr-adevar, de fiecare data cand, in istorie, autoritatile au decretat cursul fortat al monedei, desfiintand astfel convertibilitatea in aur a biletelor de hartie, ele au desfiintat prin aceasta mecanismul de delimitare a emisiunii monetare. Aceste masuri au fost adoptate, de obicei in perioade critice - de razboi sau de dupa razboi -, cand cheltuielile statelor au fost foarte mari si desfiintarea legaturii cu aurul (reprezentata de convertibilitate) a permis acoperirea acestor cheltuieli prin emisiuni monetare, ceea ce a provocat de fiecare data inflatie.
Acest tip de inflatie - cunoscut sub denumirea de " inflatie monetara" - este definit prin celebra "ecuatie a schimbului" lui I. Fisher:
M x V = P x T
unde M = masa monetara
V = viteza de circulatie a monedei
P = nivelul general al preturilor
T = volumul tranzactiilor.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
