INTRODUCERE
Tara noastra se inscrie in zonele cu bogate resurse melifere, fapt care explica
Prima informatie istorica despre apicultura din Dacia o avem de la istoricul grec Herodot (484-425 i.H.),care a fost uimit de multimea de albine de pe malul stang al Dunarii, locuit de geti.
Xenofon (430-355 i.H.) afirma ca "hrana getilor consta in primul rand din miere, legume, lapte si preparate din lapte si putina carne", iar naturalistul roman Claudius Aelianus (secolul III i. H.) mentiona exportul de miere in faguri facut de stramosii nostri in acele vremuri.
Mierea a fost secole de-a randul sursa principala de indulcire a alimentelor, cunoscandu-se valoarea nutritiva si energetica precum si efectele sale terapeutice.
Din pacate, ultimii ani au cunoscut un recul important in domeniul apiculturii.
Schimbarea formei de proprietate in agricultura a dus la restrangerea unor suprafete imense de culturi cu importanta apicola (ex. Floarea soarelui). Pe de alta parte, aplicarea necontrolata a unor tratamente fitosanitare, erbicidari etc., au diminuat de la an la an baza melifera, facand improprii pentru albine alte suprafete de cultura. La acestea se adauga scaderea puterii de cumparare a populatiei, precum si lipsa unei educatii in ceea ce priveste consumul de miere de albine. Fenomenele mai sus mentionate au dus la scaderea dramatica a numarului familiilor de albine.
Asfel, daca in 1989 erau inventariate 1418 mii familii, numarul lor a scazut la 622 mii in 1996 ,ajungind in 1998 la un numar de 602 mii familii.
In aceste conditii credem ca datoria specialistilor este sa traga un semnal de alarma. Lucrarea de fata aducandu-si astfel, o modesta contributie in actiunile de revitalizare ale acestei activitati de traditie, aducatoare de sanatate si venituri pentru cei care o practica.
Cap.1o. IMPORTANTA CRESTERII ALBINELOR
1.1. Importanta cresterii albinelor
Albinele au constituit inca din antichitate un obiect inepuizabil de cercetare pentru naturalisti, de cugetari pentru filozofi si de inspiratie pentru poeti. Astfel, Aristotel, nume sonor al istoriei antice, a consacrat o parte a operei sale "Istoria animalelor" descrierii albinelor.
In secolul al XVIII-lea, Reaumur a marcat un progres in cunostintele despre viata albinelor, iar in secolul al XIX-lea, au fost puse bazele creerii apiculturii moderne. Astfel, datorita aportului unor nume sonore precum Langostroth si Dadont din simplu "mijloc de observatie", "stupul carte" s-a transformat intr-un stup cu rame mobile, mijloc de exploatare in slujba omului.
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, apicultura cunoaste o dezvoltare deosebita in tarile Europei occidentale si Centrale, precum si in America de Nord, unde, de fapt, s-a lucrat pe material biologic din vechiul continent dus acolo odata cu emigratia.
O dovada de netagaduit privind importanta cresterii albinelor este un studiu INRA care prezinta un inventar amplu al tuturor publicatiilor despre apicultura (carti, tratate, brosuri) evidentiind ca intr-o perioada de circa 300 de ani au fost publicate 777 de titluri importante, din care, numai in perioada 1850-1952 au fost publicate 387.
Nu poate fi omis faptul ca "semnalizarea la albine", aspect al comunicarii la insecte, aduce lui Karl von Frich (1973) premiul Nobel pentru biologie, element decisiv in abordarea albinei ca obiect de cercetare fundamentala, dar mai ales aplicativa. Echipe intregi de zootehnisti, zoologi, botanisti, agronomi, medici veterinari, biochimisti, ecologi, etologi si nu in ultimul rand geneticieni, au cautat sa lamureasca toate aspectele legate de viata albinelor in scopul cunoasterii propriuzise, dar mai ales pentru a acumula foloase din exploatarea rationala a acestora, pentru obtinerea unor produse cantitative variate.
Cunoasterea biologiei si comportamentului albinelor a decurs din necesitatea de a le exploata corespunzator.
Cunoasterea relatiei planta-albina, de fapt o relatie complexa din lumea vegetala si insecta sociala a ajutat la cunoasterea si stabilirea bazei melifere adecvate si intocmirea unor scheme si programe de polenizare optime in conditiile unei agriculturi intens dirijate.
In prezent, trebuie recunoscut faptul ca o apicultura mai diversificata, mai productiva, mai rentabila, a carei dezvoltare se promoveaza nu va putea exista fara a integra agricultura ca factor de productie si echilibru biologic.
ADLER, A, 1990 - Apicultorul amator, Ed. Ceres, Bucuresti
AVESTIAN, G.A., 1978 - Apicultura, Ed. Apimondia, Bucuresti
BARAC, I si colab., 1982 - Manualul apicultorului, Ed. Ceres,
Bucuresti
JORDAN, M., 1991 - Apidologie, Vol. XXII, nr.4, pg. 446-448
LAZAR, ST., 1992 - Apicultura si sericicultura, curs Univ. Agr.,
Iasi
LAZAR, ST., 1995 - Apicultura, Curs, Univ. Agr., Iasi
MARZA, E. , NICOLAIDE, N. 1990 - Initiere si practica in apicultura, Redactia de Propaganda Tehnica Agricola, Bucuresti
MILOIU, I., 1990 - Hranirea albinelor, ACA, Redactia
Publicatiilor Apicole, Bucuresti
POP, C.E., CORA ROSENTHAL, SPATARU, C., RUSU, C. 1978 - Apicultura si sericicultura Ed. Did si Ped., Bucuresti
RUTTNER, F., 1980 - Cresterea matcilor , Ed. Epimondia, Bucuresti
TARANOV, G.S., 1968 - Anatomia I fiziologhia medonostnah pceol,
Moscva, Izd. Kolos
VOLCINSCHI, T., SPATARU LIA, ALEXANDRU, V., BARAC, I.,
BUCATA, P., DAN , V.Gh, NICOLAIDE, N., 1981 - Tehnologia cresterii si
exploatarii albinelor, Ed. Apimondia,
Bucuresti
VOLCINSCHI, T., SAVULESCU, St., SCORNEICA OLTEA,
NICOLAIDE, N., 1980 - Utilaje si constructii apicole, Ed. Apimondia,
Bucuresti
XXX 1989, - Manualul apicultorului, ed. a VI-a, ACA, Bucuresti
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
