Popa Tanda

Caracterizarea parintelui Trandafir:

Nuvela ,,Popa Tanda" a aparut in anul 1874, prin urmare cu un an inainte de ,,Soacra cu trei nurori", prima povestirea a lui Ion Creanga, si cu sapte ani mai devreme decat amintirile aceluiasi. In aceasta nuvela intampinam formele orale si zicerile tipice care alcatuiesc pecetea stilistica a povestitorului moldovean atunci cand isi descrie personajele si nu numai: ,,Pe parintele Trandafir sa-l tina Dumnezeu! Este om bun a invatat mult carte si canta mai frumos decat chiar si raposatul tatal sau, Dumnezeu sa-l ierte! Si totdeauna vorbeste drept si cumpanit ca si cand ar citi din carte o ". Slavici intrebuinteaza oralitatea populara ca un instrument in vederea picturii mediului rural.

In cuprinsul nuvelei ,,Popa Tanda", dupa ce evoca imprejurarile din Saraceni, ajunge sa impinga in primul plan al povestirii pe preotul insusi Astfel, in expozitiune prin mijloace directe de caraterizare aflam de la narator ca parintele Trandafir era fiul dascalului Pintilie din Butucani si are chiar mai multe calitati decat parintele sau. Aflam astfel ca este un om bun, inteligent (,,a invatat multa carte"), canta foarte frumos ,,mai frumos decat tatal sau", si este un om corect si echilibrat (,,vorbeste drept si cumpanit").

Trasatura caracteristica parintelui Trandafir este harnicia. Naratorul subliniaza: ,,si harnic si grijitor este parintele Trandafir". El este si foarte priceput si inteligent pentru ca reuseste ,,sa faca din nimica ceva". Enumeratia alcatuita din trei verbe de miscare ,,strange, drege si culege" pune in evidenta si faptul ca este un tip activ. Harnicia parintelui nu este canalizata doar pentru propriul folos ci si pentru altii, asadar este un om generos.