Turism

Capitolul 1

TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALA

Turismul este un domeniu distinct de activitate, cu radacini în a

doua jumatate a secolului al XIX-lea, dar care a cunoscut o dezvoltare

deosebita în ultimii 50 de ani.

Astazi el reprezinta o componenta importanta a vietii economice si

sociale. Faptul ca turismul este un fenomen cu multiple conexiuni si

implicatii în plan economic, social, cultural si politic, argumenteaza

actualitatea preocuparilor pentru cunoasterea continutului turismului, a

incidentelor sale si pentru descifrarea mecanismelor de functionare.

1.1 Concepte si definitii

Importanta crescânda a turismului a sporit preocuparile pentru

cunoasterea cât mai exacta a acestui fenomen. În acest context se înscriu

eforturile specialistilor în domeniu privind definirea cu rigurozitate stiintifica

a continutului activitatii turistice, delimitarea sferei sale de cuprindere si a

interferentelor cu celelalte domenii ale economiei.

Înainte de a începe examinarea cadrului contemporan al dezvoltarii

fenomenelor proprii activitatii turistice, sa aruncam o privire asupra câtorva

din termenii folositi frecvent în acest context. Distinctia dintre „calator”,

„explorator” si „turist” – trei termeni cu sens apropiat – ar fi oportuna. În

trecut „calatorul” era un aventurier, un individ care vizita alte popoare, alte

tarâmuri pentru a dobândi cunostiinte referitoare la cultura lor, la situatia

lor sociala si materiala. El îsi planuia si aranja calatoria în mod

independent si în general nefiind sprijinit în vreun anume fel de catre

altcineva. Calatoriile se dovedeau a fi lungi, anevoioase si riscante. Pe de

alta parte „exploratorul” pleaca în calatorie, în baza unei actiuni finantate

de guverne sau companii comerciale (de exemplu, expeditiile dintre anii

1420-1620 – perioada marilor descopriri geografice), fiind bine

aprovovizionati material, însotit de alte persoane si având telul de a

strânge metale sau pietre pretioase, mirodenii sau de a explora noi

tarâmuri si, eventual de a le coloniza. Aceste calatorii au adus noi bogatii,

precum si oportunitati oamenilor si natiunilor lor, precum si un efect istoric

si politic pe termen lung asupra lumii.

Cuvântul „turist” este relativ de origine recenta. Odata, chiar si

invadatorul era considerat un turist, în speranta ca va pleca într-o buna zi.

În secolul al XVII-lea si la începutul secolului al XVIII-lea, englezii,

germanii si altii, facând turul continentului, au ajuns sa fie cunoscuti sub

numele de turisti.1

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din

termenul englezesc „to tour” , a calatori, a face o excursie. El a fost folosit

mai întâi în Anglia în secolul al XVIII-lea, desemnând initial actiunea de a

voiaja în Europa, acest galicism deriva la rândul sau din cuvântul francez

„tour” (calatorie, miscare în aer liber, plimbare, drumetie) si a fost preluat

treptat de majoritatea limbilor moderne pentru a exprima diferite forme de

calatorie care urmaresc cu preponderenta un scop de agrement, de

recreere. Termenul francez „tour” deriva din cuvântul grecesc „tornos” si

respectiv din cel latin „turnus”, pastrând semnificatia de circuit, în sensul

de calatorie. Unii experti, cum ar fi belgianul Arthur Haulot, Accepta si

ipoteza originii ebraice a cuvântului; în ebraica antica „tur” corespundea

notiunii de calatorie, descoperire, recunoastere si explorare.2

Desi este considerat de cei mai multi specialisti ca un fenomen

specific perioadei contemporane, turismul s-a cristalizat la sfârsitul

secolului al XIX-lea si, prin urmare, primele definiri ale acesteia dateaza

din acea perioada.

În prima jumatate a secolului al XIX-lea, turismul era considerat

identic cu calatoria. Calatoria sau sejurul de agrement devin inseparabile

de notiunea de turism o data cu aparitia statiunilor termale si balneare.3

Una din primele încercari de definire a turismului ca fenomen

economic si social apartine lui E. Guyer Freuler din 1896 în studiul

„Contributii la o statistica a turismului”. Potrivit opiniei sale, turismul este

„un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatii de

refacere a sanatatii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului

de receptivitate fata de frumusetile naturii... rezultat al dezvoltarii

comertului, industriei si perfectionarii mijloacelor de transport.” În aceasta

definitie se reamarca, pe lânga sublinierea motivatiei calatoriei,

evidentierea legaturii dintre turism si dezvoltarea economica.

În anul 1910, profesorul belgian Edmond Picard, în lucrarea sa,

„Industria calatorului”, definea turismul ca fiind „ansamblul organismelor si

functiilor acestora privita deopotriva din punctul de vedere al celui care se

deplaseaza, al calatorului propriu-zis, dar si al celor ce profita de pe urma

cheltuielilor facute de acesta”.

O definitie mai expresiva este formulata în 1938, de Levaille-

Nizerolle, potrivit caruia „turismul este ansamblul activitatilor nonlucrative

ale omului, în afara ariei de resedinta”.4

De-a lungul anilor, continutul notiunii de turism s-a îmbogatit

continuu, încercând sa reflecte cât mai fidel complexitatea acestei

activitati.