Rezervația Biosferei Delta Dunării - potențialul turistic și valorificarea lui

Delta Dunării şi, implicit RBDD, constituie una dintre cele mai importante regiuni turistice din România prin originalitatea peisajului complex (relief, apă, vegetaţie, faună, populaţie şi aşezări umane) care a atras, începând cu precădere în a doua jumătate a secolului XX numeroşi turişti pentru cunoaştere şi recreere. Originalitatea potenţialului turistic constituie o marcă reprezentativă pentru produsul turistic al României promovat pe piaţa turistică internă şi externă, nu totdeauna la nivelul acestuia.

Noul statul al Deltei Dunării, după anul 1990, de Rezervaţie a Biosferei, zonă Ramsar şi Teritoriu inclus pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural a necesitat o reorientare şi o reorganizare a activităţii turistice, în contextul protecţiei şi valorificării durabile a resurselor naturale regenerabile.

Delta Dunării înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice variate poate satisface prin formele de turism practicate cerinţele diverse din primăvară şi până în toamnă. Între valenţele potenţialului turistic al Deltei Dunării menţionăm: valoarea peisagistică, estetică şi recreativă a deltei, valoare determinantă în formarea motivaţiei turistice; calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului; existenţa unor condiţii care generează forme de turism specifice (complexele lacustre şi stufărişurile ca resurse specifice şi cinegetice); rolul cognitiv al unor elemente specifice care au avut un rol hotărâtor în declararea deltei ca rezervaţie a biosferei.

Resursele turistice naturale.

Relieful prin dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman asociate, de regulă, cu o vegetaţie şi faună specifică acestor forme de relief, care le sporeşte complexitatea şi valoarea estetică şi ştiinţifică. Fâşia litorală – plajele – forme de relief de acumulare aflate într-o continuă modificare – cele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei constituie resurse turistice naturale valorificate direct prin practicarea activităţii de turism balnear, suportul fizic în cura helio-marină.

Hidrografia – o importantă componentă a peisajului – deţine un potenţial deosebit prin numeroasele şi variatele lacuri (în număr de aproape 400, de diferite mărimi), gârle, canale, vecinătatea Mării Negre; acestea creează oportunităţi pentru practicarea unor forme de turism (ex. turism nautic). Bogăţia în peşte a lacurilor, canalelor şi braţelor Dunării reprezintă o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv.

Apele sărate ale Mării Negre şi ale unor lacuri (Nuntaşi, Tuzla) sunt factori naturali de cură prin aerosolii emişi ce pot fi inhalaţi în proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear.

Clima creează ambianţă pentru activitatea de turism, dar constituie şi un factor natural de cură important în scopuri profilactice. Condiţiile climatice, favorabile activităţilor turistice sunt date de: durata mare de strălucire a soarelui (de 2 300 – 2 500 de ore pe an), numărul mare de zile senine pe an (150 – 160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie anuală de 11 – 11,6oC, precipitaţiile reduse cantitativ (350 – 450 mm/an). Bioclimatul deltei şi în special al litoralului (localităţile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei), prezintă câteva trăsături faţă de bioclimatul general de câmpie din România şi chiar faţă de bioclimatul litoralului sudic.

Vegetaţia – şi îndeosebi cea acvatică, dă o mare valoare estetică, ştiinţifică şi ecologică peisajului deltaic şi este caracterizată de prezenţa unor specii de plante: emerse – limbariţa (Alisma plantago-aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus umbellatus); submerse – peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton crispus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus), otrăţelul de baltă (Utricularia vesicularis), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa); natante – unele cu rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar lutea), plutică (Nymphoides peltata), iarba broaştelor (Hydrocharis morsus-ranae), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), cornaciul (Trapa natans), iar altele plutesc liber la suprafaţa apei, precum câteva specii de lintiţă ( Lemna minor, L.gibba, L.trisulca, Spirodella polyrhiza). Câteva specii formează asociaţii vegetale de o deosebită frumuseţe: Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum, Ceratophillo-Nupharetum lutei, Myriophyllo-Nupharetum, Hydrocharietum morsus-ranae; de asemenea vegetaţia terestră de pe grindurile Caraorman şi Letea (pădurile de stejar, plop, frasin, iar speciile de plante agăţătoare dau un aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul Letea şi Caraorman: liana grecească, hamei, curpen, viţă sălbatică) reprezintă o resursă turistică naturală care generează motivaţii puternice pentru deplasări turistice în scopuri de recreere, ca şi pentru turismul ştiinţific.