Ecoturism

Activitati ecoturistice - activitatile incluse intr-un sejur ecoturistic cu scopul de a antrena

turistii si care sunt coordonate de un ghid (interpret).

Camparea - calatoria intr-un spatiu aflat undeva intre civilizatie si salbaticie, de cele mai

multe ori cu familia sau prietenii si folosind uneori ca mijloc de locomotie automobilul (car-camping).

Ecoturismul - ,,calatoria responsabila in arii naturale, care conserva mediul si sustine

bunastarea populatiei locale." (Societatea Internationala de Ecoturism )

Greenwashing - folosirea abuziva a particulei ,,eco" sau ,,verde", fara a respecta cerintele

conservarii mediului si responsabilitatii socio-culturale.

Servicii ecoturistice - servicii de transport, cazare, alimentatie, ghizi, care au un impact

minim asupra mediului biologic si cultural local si promoveaza o mai buna intelegere a acestuia.

Stakeholders - Persoane sau organizatii implicate si influentate de o anumita decizie:

investitori, actionari, tour-operatori, manageri de parcuri nationale, comunitati locale etc.

Turismul in arii naturale - ,,turismul care pune accent pe cunoasterea zonelor naturale si

care asigura utilizarea durabila a resurselor naturale."(Programul National de Acreditare Ecoturistica

din Australia)

Turismul de aventura - calatoria in locuri noi si palpitante (de obicei in mijlocul naturii) cu

intentia de a cauta aventura. Adesea el include activitati ca: alpinism, scufundari sub-acvatice, ciclism

extrem, kayak-canoe, etc.

Turismul in medii salbatice - calatoria in locuri neatinse de om, nepoluate, pentru a

cunoaste si a te bucura de natura, pentru a observa animalele, pasarile si pestii in mediul lor natural.

4.1. Ecoturismul intre teorie si practica

Odata cu intrarea in noul mileniu, devenim tot mai constienti de complexitatea, fragilitatea si

valoarea inestimabila a planetei noastre. In acelasi timp, turismul tinde sa devina o expresie tot mai

populara a acestei constiinte. Datorita evolutiei transporturilor si tehnologiei informatiei, tot mai

multe zone indepartate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapida a turismului in

arii naturale.

Devine tot mai evident ca dezvoltarea turismului in arii naturale sensibile in absenta unui

management corespunzator poate prezenta o amenintare pentru integritatea ecosistemelor si a

comunitatilor locale. Un numar tot mai mare de vizitatori in zone fragile din punct de vedere ecologic

poate duce la o degradare puternica a mediului. De asemenea, comunitatile locale si cultura indigena

pot fi influentate negativ de afluxul crescut de vizitatori straini cu un stil de viata modern. In plus,

schimbarile climatice, instabilitatea economica si conditiile politico-sociale pot face din turism o

afacere riscanta, mai ales in zonele puternic dependente de aceasta activitate economica.

Partea buna este ca aceeasi ascensiune a turismului creeaza numeroase oportunitati atat pentru

conservare cat si pentru bunastarea comunitatilor locale. Ca raspuns la interesul crescut pentru

cunoasterea naturii, dar si la semnalele de alarma venite din cele mai indepartate colturi ale lumii, s-a

conturat treptat o noua etica a calatoriei numita ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile atat

de necesare pentru protejarea parcurilor nationale si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi

obtinute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativa viabila de dezvoltare

economica pentru comunitatile cu putine activitati generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate

spori nivelul de educatie si constiinta al turistilor, transformandu-i in sustinatori entuziasti ai

conservarii mediului natural si cultural.

Ecoturismul isi trage radacinile din miscarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o

sursa importanta de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protectie. Cercetarile

intreprinse in Kenya in anii 70 au aratat ca beneficiile economice ale turismului in arii salbatice au

depasit cu mult vanatoarea, activitate care a si fost interzisa in anul 1977. La inceputul anilor 80,

padurile tropicale si recifele de corali au devenit subiectul unor nenumarate studii stiintifice si filme

documentare. Acest interes a condus la aparitia unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea

cercetatorilor si reporterilor in zone salbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere in tari ca

Ecuador si Costa Rica, si o adevarata industrie a inceput sa se dezvolte pentru a satisface nevoile unor

grupuri mici de turisti, in principal naturalisti si iubitori ai vietii salbatice.

La inceputul anilor 80, intreprinzatorii din turismul bazat pe atractii naturale au inceput sa

prospere in intreaga lume, odata cu interesul tot mai mare pentru mediu si pentru calatoriile in aer

liber. Aparitia unor echipamente de calatorie si campare tot mai performante a favorizat acest

fenomen. Unele companii si-au dat seama ca ar putea avea initiativa de a conserva mediul prin

sponsorizarea unor grupari locale de conservare sau prin colectare de fonduri. Curand, ei au invatat ca

instruind si angajand localnici pentru a conduce afacerea aveau numai de castigat si in acelasi timp

puteau oferi populatiei locale beneficii importante. Touroperatorii care vand produse turistice in

Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya si Nepal sunt printre primii care au avut astfel de initiative si

pot fi considerati pionieri ai ecoturismului., desi nu au avut la indemana un set de principii, asa cum le

cunoastem in prezent.

Ecoturismul poate fi privit asadar, mai intai ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept

cu principii, studiat de cercetatori si organizatii non-guvernamentale inca de la sfarsitul anilor '80 si

ca un segment de piata in plina evolutie, fiind o forma a turismului in arii naturale

4.1.1. Conceptul de ecoturism

Exista multe trasaturi asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate,

responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasa fata de mediu si nu in ultimul rand

,,verde", un cuvant la moda pentru aceasta noua industrie. De aici si numeroase confuzii intre

ecoturism si termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism.

Daca termenul de turism durabil a fost clarificat pe larg in capitolul precedent, vom incerca in

continuare sa aducem lumina si in cazul celorlalti termeni mentionati.

Termenul de ,,turism responsabil" atrage atentia asupra faptului ca cea mai mare parte a

activitatilor turistice nu sunt responsabile: populatia locala este exploatata, resursele naturale si

culturale nu sunt respectate si ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil