Destinații Turistice pe Glob

Prin destinaţie turistică se poate înţelege o ţară, o regiune din cadrul unei ţări, un oraş, un sat sau o

staţiune, care se definește printr-un produs turistic. Prin produs turistic se înţelege ansamblul de bunuri

materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale consumatorilor. Bunurile materiale

menţionate se concretizează în cel puţin trei categorii de elemente:

- un patrimoniu de resurse naturale, culturale și artistice, care formează cadrul fizic de bază şi care vor

manifesta o atracţie pentru turiști;

- anumite elemente de infrastructură sau echipamente care, deşi nu generează motivaţia sau cererea de

turism, contribuie în mod hotărâtor la satisfacerea acesteia;

- unele facilităţi de acces, legate de mijloacele de transport alese de turişti pentru a ajunge la obiectivele

dorite.

Pe langă serviciile de bază, produsul turistic presupune şi prestatrea unor servicii suplimentare, cum

ar fi :

- serviciile de organizare a consumului turistic şi de informare, care se execută, de regulă, în fazele de

pregătire şi de realizare ale serviciilor de bază, dar şi pe timpul derulării acestora, fiind puse la dispoziţia

turiștilor, gratuit sau contra cost, toate datele solicitate;

- serviciile de intermediere, de genul rezervărilor, închirierilor sau asigurărilor pe timpul călătoriilor;

- alte servicii cu caracter special: de secretariat, de supraveghere a copiilor, de telecomunicaţii.

În funcţie de categoriile comportamentale ale clientelei turistice, pe timpul consumării serviciilor,

acestea se pot grupa în :

- servicii aferente unor preocupări pasive, manifestate, de regulă, în spaţiile de cazare;

- servicii aferente unor preocupări semipasive, cum ar fi cele oferite în restaurante, baruri, săli de

tratamente;

- servicii aferente unor preocupări semiactive: vizionări de spectacole, promenadă;

- servicii aferente unor preocupări active: sport, excursii.

Punctele de atracţie de la destinaţie sunt cele care determină în mod decisiv alegerea respectivei

destinaţii de către turişti şi influenţează comportamentul turiştilor la destinaţie.

Imaginea destinatiei: percepţiile, convingerile, informaţiile şi imaginile au un rol important în

decizia de alegere a unei destinaţii turistice. Imaginea unei destinaţii nu are neapărat la bază o experienţă

anterioară. Chiar dacă nu am vizitat niciodată Parisul avem o imagine mentală a oraşului (din cărţi, din

mass-media sau de la prietenii care au fost acolo) şi putem decide, pe baza acestei imagini, dacă suntem

sau nu atraşi de această destinaţie.

Promovarea turistică a destinației. Promovarea turistică reprezintă procesul de comunicare a

ofertei turistice şi de cerere a legăturii între produsele turistice şi consumatorii lor potenţiali folosind

mijloace specifice, cum ar fi: reclama, publicitatea, relaţiile publice, promovarea vânzărilor,

sponsorizarea etc. Serviciile de promovare turistică sunt împărţite în mai multe categorii, în funcţie de

mediu, de reclamă şi de modalităţile în care se promovează ofertele şi serviciile aferente cazării, cele mai

importante fiind: promovarea prin mass-media (radio-TV, ziare şi reviste), promovarea vizuală (prin

intermediul bannerelor de mari dimensiuni sau ecranelor gigant) sau promovarea pe internet, prin marcă,

iar actualmente este preferată prin intermediul târgurilor, expoziţiilor sau a saloanelor profesionale.

Datorită legăturilor foarte strânse dintre promovare şi vânzări, în turism pot fi puse în evidenţă două

stiluri promoţionale distincte: promovarea imaginii (având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care

urmăreşte să le facă larg cunoscute) și promovarea vânzărilor (care implică nemijlocit operaţiunile de

comercializare).

Strategia de dezvoltare turistică. Strategia desemnează ansamblul obiectivelor majore ale unei

organizaţii pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea

obţinerii avantajului competitiv potrivit scopului stabilit de organizaţie. Strategia defineşte căile şi

mijloacele care permit unei organizaţii să-şi asigure o bună poziţie pe piaţă să se dezvolte armonios în

prezent şi în viitor, în condiţiile dure ale mediului concurenţial intern şi internaţional.

Marketingul turistic poate fi definit ca politica promovată de o organizaţie de turism care, studiind

constant cerinţele de consum turistic, prezente şi în evoluţie, urmăreşte prin metode şi tehnici specifice

adaptarea permanentă a ofertei proprii la actualele cerinţe în vederea satisfacerii lor optime şi a realizării

unei activităţi economice rentabile în condiţiile date ale pieţei.

Tipurile principale de destinaţii turistice sunt:

- destinaţii clasice: sunt, în general, oraşe care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural

şi istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanţe sau pentru o vizită de durată mai lungă (ex. Paris,

Viena, Roma, Londra, Beijing, Bangkok, Rio de Janeiro, etc.), dar şi multe staţiuni montane, balneare sau

litorale (Chamonix, Saint Tropez, Aspen – Colorado, Pattaya - Thailanda);

- destinaţii naturale: se impun printr-un potenţial natural unic, reprezentat de regiuni cu o mare

biodiversitate (Parcul Naţional Serengeti – Tanzania, Delta Dunarii, Amazonia, Parcul Naţional Kakadu –

Australia), forme geologice şi geomorfologice (carstul din sudul Chinei – Pădurea de Piatră din Yunnan,

Marele Canion, monolitul Uluru – Australia, Peştera Postojna – Slovenia, vulcanii noroioşi), elemente

hidrografice (Cascada Niagara, Lacul Titicaca, Nilul, Lacul Sf. Ana).

- destinaţii pentru turismul de afaceri. Acestea sunt importante centre economice (industriale,

comerciale, de transport) unde există facilităţi turistice de înalt nivel şi posibilităţi de agrement variate,

fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri (New York, Londra, Moscova, Hamburg, Shanghai,

Tokyo, Singapore, Hong Kong, Seul).

- destinaţii “pentru o noapte”. Este vorba, în special, de localităţile aflate între marile destinaţii de

vacanţă şi zonele de origine ale turiştilor (ex. oraşul Oradea este o destinaţie de o noapte pentru turiştii din

sudul şi estul Romaniei care doresc să viziteze Budapesta sau Viena);

- destinaţii pentru şederi scurte. Acestea sunt, în general, oraşe mai mici în care există obiective de

patrimoniu care le fac atrăgătoare (ex. oraşul Pisa – celebru pentru turnul înclinat, Chartres – faimos

pentru catedrală, Segovia – pentru apeductul roman).

Din punct de vedere taxonomic, se diferențiază ca destinații: regiunile turistice (spații de mari

dimensiuni), zonele turistice (litoralul românesc al Mării Negre sau Bucovina), centrele turistice (orașe,

stațiuni) și punctele turistice (peșterile, defileele, mănăstirile etc.). Numărul de vizitatori pe care destinaţia

îl poate primi într-o perioadă de timp (o zi, o lună, un an), fară riscul deteriorării mediului şi fără

diminuarea atractivităţii sale, reprezintă capacitatea destinaţiei.

Analiza macroregiunilor turistice

Substanţiala creştere a turismului internaţional, şi nu numai, a făcut din acesta unul dintre cele mai

remarcabile fenomene economice şi sociale ale ultimelor decenii. În doar 61 de ani, numărul turiştilor

internaționali sosiți în diverse destinații a crescut de la 25 milioane, în 1950, la circa 983 milioane în

2011 (cu o creştere de circa 4,6% faţă de anul 2010). Acest fapt s-a datorat stabilităţii socio-politice şi

marii dezvoltări economice de după al Doilea Război Mondial. Europa şi America au fost, mult timp,

principalele destinaţii turistice, ambele reprezentând peste 95% din sosirile turiştilor străini în 1950 şi

circa 67% în prezent. Din prima parte a anilor 2000, regiunea Asia-Pacific a surclasat America, devenind

a doua regiune turistică a lumii.

Europa, care primește mai mult de jumătate din turiștii internaționali, și Asia-Pacific, au avut cele

mai mari creșteri în 2011, de circa 6%. Pe de altă parte, ca urmare a instabilității politice, Orientul

Mijlociu a cunoscut cea mai mare scădere, de 8%, urmat de Africa de Nord. Se estimează că în anul 2020

numărul turiștilor internațioali va ajunge la 1,36 miliarde, iar în 2030 la 1,8 miliarde (UNWTO, 2012).

Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, în anul 2011, turiştii internationali sosiți au generat

venituri de 1,03 miliarde dolari (sau 740 miliarde euro), cu o creştere de 3,9% faţă de anul 2010.

Primele zece destinaţii turistice în 2011, după numărul turiştilor internaționali sosiţi, au fost:

1. Franţa - 79,5 milione;

2. SUA - 62,3 mil.

3. China - 57,6 mil.

4. Spania - 56,7 mil.

5. Italia - 46,1 mil.

6. Turcia - 29,3 mil.

7. Marea Britanie - 29,2 mil.

8. Germania - 28,4 mil.

9. Malaiezia - 24,7 mil.

10. Mexic - 23,4 mil.

În privința veniturilor obţinute, sunt unele modificări:

1. SUA - 116,3 mld. dolari

2. Spania - 59,9 mld.

3. Franţa - 53,8 mld.

4. China - 48,5 mld.

5. Italia - 43 mld.

6. Germania - 38,8 mld.

7. Marea Britanie - 35,9 mld.

8. Australia - 31,4 mld.

9. Macao - 27,8 mld. (în 2010)

10. Hong Kong - 27,7 mld. (în 2010).

Departamentul de Geografie Regională și Mediu

Universitatea din București