Trafic Rutier

1. MANAGEMENTUL SISTEMELOR DE TRANSPORT

1.1. INTRODUCERE

Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor activităţilor economice şi pentru realizarea de relaţii tot mai strânse între diferite grupuri de oameni. S-a născut astfel, necesitatea perfecţionării continue a mijloacelor de transport şi crearea unor vaste reţele de transport. O dată cu inventarea automobilului şi trecerea la producţia de masă a diverselor tipuri de autovehicule, s-a realizat dezvoltarea reţelelor de transport rutier, care leagă între ele marile aglomeraţii urbane şi practic toate localităţile unei ţări. Centrele populate, urbane şi rurale, sunt direct afectate de creşterea mobilităţii populaţiei şi de circulaţia tot mai intensă a mărfurilor.

Circulaţie rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cât şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări). Ca urmare a perfecţionării continue a autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a circulaţiei rutiere. Practic are loc o explozie rutieră.

Parcul mondial de autovehicule a ajuns la cifre impresionante. În întreaga lume circulă în prezent peste 700 milioane de autovehiculele de toate tipurile şi categoriile şi an de an sunt produse din ce în ce mai multe astfel de mijloace de transport. Această situaţie a dus la atingerea limitei de saturaţie a gradului de motorizare, în special în ţările puternic industrializate.

Gradul de motorizare are tendinţa continuă de creştere şi în celelalte ţări. În România, la sfârşitul deceniului nouă erau înregistrate peste 3.200.000 de autovehicule de toate felurile (autoturisme, autocamioane, autobuze, microbuze, motorete, motociclete) şi tendinţa de creştere a parcului s-a menţinut şi în ultimii ani. Nu există indici ca acest proces să se oprească. Este cunoscut faptul că limita de saturaţie a gradului de motorizare a unei ţări este în jur de 2,5...3 persoane la un autoturism convenţional. Ori, la noi în ţară, mai sunt multe de făcut în acest domeniu. În primul rând este necesară dezvoltarea puternică a infrastucturii rutiere şi modernizarea celei existente.

Centrele urbane şi rurale sunt afectate direct de mobilitatea populaţiei. Analiza modului în care se desfăşoară traficul rutier în localităţi indică, indiferent de tipurile de mijloace de transport utilizate, trei faze principale de deplasare ale populaţiei:

-alternanţa zilnică a deplasării în dublu sens locuinţă - loc de muncă;

-vizitarea în timpul liber a zonelor administrative, comerciale, culturale, sociale şi pentru contacte individuale sau în grup şi ieşirile pe durate mai scurte sau mai lungi în locuri de odihnă, turism şi agrement, care pot fi intra - sau extraurbane.

Aceste trei faze principale de deplasări se suprapun mai mult, mai puţin sau de loc, în timp. Fiecare însă, generează ore de vârf, perioade de vârf, în care preluarea traficului de către reţeaua stradală şi cea a mijloacelor de transport se loveşte de mari dificultăţi. În plus la traficul rutier participă în proporţii imense autovehiculele pentru transportul de mărfuri.

Perceperea simultană, globală, a fenomenului circulaţiei rutiere dă o primă impresie de “forfotă”, de mişcare total anarhică în conţinutul său, greu de controlat, coordonat, dirijat şi stăpânit. În realitate, acest proces stohastic poate fi descompus pentru analiză şi studiu. Această descompunere poate fi finalizată după direcţiile principale de deplasare a populaţiei şi a mărfurilor. Caracterul aparent haotic al traficului rutier provine de la faptul că însumează un număr foarte mare de particule în mişcare (autovehicule şi pietoni), care efectuează deplasări foarte diverse ca scop, destinaţie, distanţă, urgenţă, importanţă, traseu.

Este caracteristic faptul că, în special, aglomeraţiile urbane, practic sunt sufocate de prezenţa autoturismelor, care dispunând de o autonomie deosebită de deplasare pot satisface cele mai diverse pretenţii şi care, ocupă trama stradală zi şi noapte, în plus un număr foarte mare de autocamioane asigură aprovizionarea cu mărfurile necesare. Mari aglomeraţii de autovehicule îşi manifestă din plin prezenţa pe autostrăzile lumii şi pe drumurile cât de cât mai importante. Autoturismele, prin numărul lor mare şi autonomia de mişcare, generează un grad extrem de ridicat de ocupare a reţelei stradale.

Considerentele principale legate de dificultăţile generate de autoturisme pentru traficul rutier sunt:

-prezenţa în masă a autoturismelor pe teritoriul unei localităţi determină o gravă risipă de teritoriu;

-din 24 de ore ale unei zile, autoturismul circulă în medie 2 ore, restul de 22 de ore staţionează, pentru aceasta, el necesită cel puţin două locuri de parcare, la domiciliul proprietarului şi la locul de muncă al acestuia;

-în comparaţie cu orice alt mijloc de transport în comun, autoturismul ocupă, raportat la o persoană transportată, o suprafaţă mult mai mare a reţelei stradale: 1 autobuz ocupă în timpul deplasării aproximativ 30 m2 şi transportă în medie 50 de persoane, pe când un autoturism ocupă circa 15 m2 şi transportă în medie 2,5 persoane. Din această comparare rezultă o ocupare de cel puţin 10 ori mai mare a reţelei stradale de către autoturisme faţă de autobuze. Având în vedere manevrabilitatea autoturismelor, se poate aprecia că, la efect egal, acestea ocupă de 5 ori mai mult trama stradală.

Prezenţa masivă a autovehiculelor în viaţa de zi cu zi a omului modern a dus la manifestarea puternică a “crizei de circulaţie”, care se caracterizează printr-o mare risipă de timp şi de resurse. Principalele efecte negative ale crizei de circulaţie sunt:

-dificultatea de a circula pe autostrăzi, marile magistrale rutiere şi arterele principale ale oraşelor, care poate culmina cu blocajele de circulaţie, până la ambuteiaje complete, care pot fi soluţionate numai cu o mare risipă de timp;

-limitarea progresivă a vitezei medii de circulaţie, care în marile aglomeraţii urbane se reduce la 5...10 km/h, cu mult sub viteza unei biciclete;

-creşterea excesivă a consumului de combustibil a autovehiculelor la deplasarea în zone aglomerate;

-mărirea bruscă a gradului de poluare a atmosferei cu noxe chimice, sonore şi pulberi;

-excesul de semne, marcaje şi semnale de circulaţie;

-aglomeraţii la staţiile de alimentare, garaje, parcări şi ateliere de întreţinere;

-fenomenul de “scăpare”, prin care un conducător auto o dată ieşit dintr-o zonă supraaglomerată sau ambuteiaj, se duce “ca din puşcă” cu viteză excesivă.

Aceste efecte negative reprezintă factori perturbatori marcanţi în traficul rutier, care se manifestă în sfera psiho - socială a conducătorilor auto şi a celor care beneficiază de serviciile transportului cu autovehicule. Factori perturbatori sunt consecinţa contradicţiilor specifice crizei de circulaţie:

-contradicţia dintre dificultăţile circulaţiei rutiere, care necesită manevre de mare fineţe şi siguranţa deplină în conducere, şi amatorismul pronunţat al majorităţii conducătorilor de autovehicule;

-contradicţia dintre viteza lentă cu care se circulă în marile oraşe şi pe magistralele rutiere supraaglomerate şi tendinţa omului modern de a trăi, munci şi circula cu viteză mare;

-contradicţia dintre marea pierdere de timp determinată de circulaţia supraaglomerată, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi progresiva şi continua lipsă de timp a omului contemporan;

-contradicţia dintre nevoia omului de a se relaxa, chiar şi în pauzele foarte scurte, la staţionarea autovehiculului şi imposibilitatea de a realiza acest lucru din cauza poluării excesive a căilor de circulaţie;

-contradicţia dintre încordarea psihică şi fizică a conducătorului auto la parcurgerea traseelor supraaglomerate şi deconectarea totală la ieşirea din aceste trasee;

-contradicţia dintre capacitatea limitată de recepţie a omului şi supraîncărcarea căilor rutiere cu marcaje, semne şi semnale.

Pe de altă parte criza de circulaţie are şi unele efecte pozitive, mai ales în planul psiho - social:

-transformă circulaţia rutieră într-o structură economică şi socială cu caracteristici proprii, care are un rol important în desfăşurarea normală a activităţii unei comunităţi;

-transformă masa conducătorilor auto într-o comunitate bazată pe asemănarea conduitei, care se manifestă ca o “mulţime” care influenţează comportamentul individual;

-determină accentuarea tuturor formelor de manifestare a coeziunii sociale (contactul spaţial, psihic şi social);

-stabileşte interacţiunea reciprocă atât între conducătorii auto, cât şi între aceştia şi organele administrative, care au atribuţii în organizarea, coordonarea, dirijarea şi controlul circulaţiei rutiere;

-existenţa şi extinderea circulaţiei rutiere determină dezvoltarea sistemului de control social al circulaţiei, care se poate realiza prin însuşirea de către conducătorii auto a legislaţiei rutiere şi a tehnicii conducerii autovehiculelor şi a valorilor legate de ele.

Astfel, conducătorii auto trebuie să se supună acestora constituind o normă interioară şi material-socială, reflectată în obligativitatea de a respecta semnele, semnalele şi marcajele rutiere.

suport de curs pentru disciplina Trafic Rutier predata in cadrul catedrei Autovehicule Rutiere,Facultatea de Transporturi,UBP