Comunicații prin satelit

Radioreleele (RR) sunt sisteme de radiocomunicatii dirijate in domeniile FIF, UIF si

EIF (30 - 60MHz ... 25-30GHz), constand din statii terminale (finale) si o succesiune de statii

intermediare in vizibilitate directa - fig. 1.1.a.

Sistemele de comunicatii spatiale, prin sateliti, (CS) sunt de asemnea sisteme de radiocomunicatii

dirijate, lucrand in domeniile UIF si EIF, formate din statii finale si o singura

statie intermediara amplasata pe satelit - fig. 1.1.b. Statiile finale sunt amplasate pe Pamant si

se numesc statii de sol, reprezentand segmentul de sol; satelitul reprezinta segmentul spatial.

In cadrul radioreleelor, intervalul dintre doua statii se numeste tronson. Statiile intermediare

pot asigura numai retransmisia de la o statie la alta sau pot avea si alte functii (transmisii

radio si TV pentru public, colectare de mesaje, ...) si in acest caz se numesc statii (intermediare)

principale.

In cazul comunicatiilor spatiale, intervalul dintre o statie de sol si satelit se numeste

traiect (link) - exista un traiect ascendent (uplink) pentru transmisii de la sol la satelit si un

traiect descendent (downlink) pentru transmisiile de la satelit la sol.

1.1.2. Principiile radiocomunicatiilor prin RR si CS

Sistemele RR si CS realizeaza legatura intre statii in radiofrecventa (RF) prin unde

electromagnetice (UEM) de inalta frecventa, de regula microunde, cu frecvente peste 0,4GHz.

Statiile terminale din sistemele RR si statiile de sol din sistemele CS realizeaza patru

functii principale: 1) primirea, prelucrarea semnalelor utile si suprapunerea lor pe un semnal

de RF purtator; 2) emisia semnalului de RF sub forma de UEM; 3) receptia UEM de RF;

4) extragerea semnalelor utile din semnalul RF si trimiterea lor spre utilizatori.

Semnalele utile sunt variate: telefonice (vocale), de radiodifuziune, de televiziune,

digitale etc., cu variate surse si destinatii. Semnalul cel mai vehiculat in sistemele RR si CS

este (inca) cel telefonic, cu banda limitata la aproximativ 4kHz (rotunjit); pentru fiecare

Fig. 1.1. Reprezentare schematica a unui sistem de radiorelee (a) si de comunicatii spatiale (b). ST - statii

terminale; SI - statii intermediare; SS - statii de sol; T- tronson; Tr A, Tr D - traiect ascendent si descendent

a b

ST-1

ST-2

SI-1 SI-2

T1

T2 SI-3

SI-4 SI-5 SI-6 SS-1

SS-2

SI-satelit

TrA

TrD

SS-4 SS-3

2

semnal telefonic se aloca un interval de frecvente numit canal, cu largimea de cca. 4kHz.

Cand trebuie vehiculate semnale cu spectru mai larg (date, TV), se aloca mai multe canale. Ca

urmare, capacitatea de transmisie a unui sistem se exprima in numar de canale.

La emisie, semnalele cu banda ingusta (telefonic, telegrafic, de radiodifuziune, unele

semnale de date) sunt multiplexate in frecventa sau in timp, formand semnalul in banda de

baza; semnalul TV cu componenta de sunet formeaza singur semnalul in banda de baza.

Semnalul in banda de baza moduleaza un semnal de frecventa intermediara FI, (tipic

70MHz, mai rar 100MHz sau 140MHz) care apoi este translat in RF, amplificat si emis cu o

antena directiva. La receptia finala, semnalul RF este translat la frecventa intermediara (de

regula se folosesc doua FI) si dupa demodulare se obtine semnalul in banda de baza; din acest

semnal se separa semnalele utile prin demultiplexare (daca este cazul).

Astfel, schema bloc principiala, foarte simplificata, a subsistemului de radiocomunicatii

dintr-o statie terminala a unui sistem de RR sau dintr-o statie de sol a unui sistem de CS

arata ca in fig. 1.2; pe langa acest subsistem, statiile includ si multe alte ansambluri (de

alimentare, de urmarire, de control, ...).

Aspecte generale privind sistemele de comunicatie prin radiorelee si prin sateliti