Materiale dentare

BIOMATERIALE

1. BIOTOLERAT-PMMA, Co-Cr-Mo;

2. BIOINERT-Ti, Ta, Aluminoceramica;

3. BIOACTIV- hidroxilapatita, fosfatul tricalcic, zirconiu

(OSTEOCONDUCTIVE)

Biomaterial- totalitatea materialelor ce vin in relatie directa cu tesuturile parodontale, realizeaza legaturi stabile cu acestea, restaurand functionalitatea.

Ex: masele ceramice, implanturile, lineri (pentru tratamentul plagii dentinare)

Materiale dentare :totalitatea materialelor utilizate in etapele de laborator pentru obtinerea protezelor dentare

Ex : gipsuri, ceruri, mase de ambalat, paste pentru lustruit, materiale pentru linguri, pentru sabloane.

1. PMMA-materiale (rasinile) polimerice-se realizeaza o osteogeneza la distanta ;

2. -se realizeaza o osteogeneza de contact-oxizii metalici cu tesutul osos ;

3. -formarea de neoos -fosfatul tricalcic , hidroxilapatita, ceramica zirconica, biosticlele-materiale cu efect osteoconductiv ce realizeaza un schimb de ioni (fosfati de calciu) cu tesutul osos rezultand o osteogeneza de legatura (chimic) ; cele mai biocompatibile.

Plasma pacientului imbogatita cu trombocite preparata prin centrifugare este un material inert.

Clasificarea materialelor dentare :

I) dupa relatia de contact cu tesuturile parodontale;

II) dupa origine ;

III) dupa destinatie ;

IV) dupa domeniul de aplicare.

I) 1) materiale provizorii-vin in contact cu tesuturile parodontale o perioada mai scurta sau mai lunga de durata (24ore-10zile)

a) mat. temporare -cu aplicare pentru 24-48 ore ; pansamentele ocluzale(cimenturile) :CAVITEC, CAVIDUR, FERMIN ;

b) mat. cu termen mai lung - tip pastele iodoformate -pasta Walkoff (10 zile) ;

c) mat.provizorii de fixare- 24ore-7zile ;cimenturi pe baza de ZOE ,TEMP BOND-cimentari coroane, punti

2) materiale definitive : utilizate in fixarile de durata definitiva ; relatia cu tesutul parodontal este de luni pana la ani de zile ; cimenturi pentru fixare :FOZ (fosfat de zinc), PCZ (policarboxilat de zinc), CIS (cimenturi ionomere de sticla), CD (cimenturi diacrilice/rasinile cu dubla/tripla polimerizare)

3) materiale speciale : utilizare instantanee (pasagera), materiale de amprentare, materiale pentru prelucrat, lustruit proteze.

II)

a) minerala- amalgamele dentare, gipsul dentar, cimenturile silico-fosfatice;

b) organica -rasinile acrilice+diacrilice, rasinile polimerice

c) mixta-cimenturi ZOE armate ; RDC (rasinile diacrilice compozite).

III)

a) mat. pt. restaurari coronare directe (obturatii);

b) mat. pt. amprentare;

c) mat. pt. confectionarea protezei ;

d) mat. pt. prelucrat si lustruit ;

e) mat. pt. fixarea protezelor dentare (cimenturi).

IV)

a) mat. utilizate in cabinet (mat. folosite in odontologie, parodontologie, protetica , OMF) ;

b) mat. utilizate in laborator(mat. pt. modele,machete,tipar, baza protezei,prelucrat si lustruit).

Materialele dentare aplicate in cavitatea bucala declanseaza o reactie mai mare sau mai mica de respingere.

Biologic nu exista materiale total inerte si stabile fizico-chimic.

Materialele dentare in mediul bucal sunt supuse permanent unui proces continuu de degradare datorita :

- presiunilor ocluzale (valori de 250-300kg forta in segmentele posterioare ale arcadelor dentare -zonele de sprijin) ;

- atacurilor fizico-chimice -de flora microbiana intraorala la nivelul zonelor de interfata, de minima rezistenta cu efecte nocive asupra tesuturilor dentare -infiltrare, discromii pana la necroze pulpare ;

Materialele dentare se modifica coloristic -rasinile acrilice ;

Aliajele se matuiesc, ulterior se corodeaza.

In mediul oral un material dentar trebuie sa fie neiritant, nealergic, necancerigen.

La nivelul zonei de interfata actioneaza produsi toxici microbieni ducand la aparitia fenomenului de separatie marginala.

Solicitarile la care sunt supuse, mecanice (intermitente, valori mari=presiunile ocluzale) si microbiene conduc la fenomenul de imbatranire cu aparita tulburarilor fizionomice si a fenomenelor toxice.

Evaluarea materialelor dentare

Oricarui material dentar elaborat inainte de a fi lansat i se fac teste biologice.

Biocompatibilitatea:

-proprietate complexa in care materialul elaborat prezentat are urmatoarele proprietati:

- bioinert;

- neiritant;

- nealergic;

- necancerigen.

Biocompatibilitatea ideala-este o utopie -Williams (1991)

Biotestele se realizeaza in 3 etape obligatorii.

Atunci cand se constata ca intr-o etapa testul este pozitiv se opreste evaluarea si se comunica observatia.

I) Etapa de laborator:

- toxicitatea acuta sistemica ;

- potentialul citotoxic;

- potentialul iritational;

- potentialul alergic;

- potentialul carcinogenetic (mutagen).

- Toxicitatea acuta sistemica:

-se obtine din materialul pentru testat o suspensie care va fi administrata animalelor de laborator /pe medii de cultura;

-suspensia se administreaza timp de 2 saptamani unui tip de soricei de laborator(albi)

-in acest interval grupul populational este zilnic evaluat, observat pentru a se nota efectul toxic-partial/letal ;

-daca supravietuiesc mai mult de 50% -testul este negativ si se trece la testul urmator ;

-daca efectul suspensiei este iritant se opreste fabricarea materialului

- Testul citotoxic-iritational:

a) in vitro: se aplica pe culturi celulare: fibroblasti -animale de laborator sau limfocite umane T dupa o prealabila cultivare a lor pe medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplica agar-agar si apoi solutia de material testat. Se introduce in incubator, se examineaza efectul suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore.

Daca la examenul obiectiv se observa o structura densa, omogena, nemodificata a culturilor celulare=efectul netoxic, neiritational Se va trece la etapa urmatoare.

Daca se observa aparitia unui halou in structura celulara=efectul citotoxic asupra culturilor celulare datorat suspensiei= materialul este remis producatorului.

b) in vivo- suspensia este injectata animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se observa dupa 30-40 zile Se sacrifica animalele, se realizeaza frotiuri din zona punctionata, se observa microscopic.Se examineaza comparativ cu zona de vecinatate nepunctionata (macroscopic).

- Testul alergic

Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan), se va observa aparitiala sau nu a semnelor clasice (eritem si edem local), la 24 ore.

Daca ele sunt prezente materialul se va respinge fabricantului pentru modificarea compozitiei.

Daca nu apar se va trece mai departe la alt test.

- Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic

In vitro - (TESTUL AMES) Este un test cu actiune indirecta.

Suspensia de material se aplica pe mediu de cultura ce contine salmonella (incubare 24-48 ore)

Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat si histidina inactiva (incubare 24-72 ore)

Se aplica agar-agar si suspensia de material dentar ;

Se incubeaza mixtura si se evalueaza la 24, 48 ore.

Daca suspensia are o actiune mutagena, ficatul ce secreta histidina va activa histidina inactiva, favorizand dezvoltarea salmonelelor.

Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!!

In vivo- dureaza 2 ani si va fi asemanator cu cel de la testul citotoxic - iritational.

II. Etapa de laborator.