În cadrul stiintelor politice, Politologia ocupa un loc important prin
problematica pe care o abordeaza.
Politologia reprezinta una dintre cele mai vechi stiinte despre societate,
aparitia si dezvoltarea ei fiind strâns legate de afirmarea politicului ca sistem si,
îndeosebi, a statului. Însasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvinte
grecesti: "polis" - care înseamna stat, cetate, si "logos" – stiinta, semnificând stiinta
despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica.
Sub aceasta denumire, de "stiinta politicii", s-a dezvoltat de-a lungul
timpului pâna în deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, când a capatat titulatura
de Politologie. Termenul de "politologie" a fost lansat în perioada postbelica de
catre germanul Eugen Fischer Baling si francezul
André Thérive pentru a denumi stiinta politica si a fost folosit pentru prima data în
1954 de catre Gert von Eynern.
Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea
unor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,
democratia, regimurile politice, societatea politica – socie-tatea civila, cultura si
actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc.
Studiul acestor teme, precum si al altora, asigura un minimum de
cunostinte de cultura politica, necesare în formarea tuturor specialistilor din diferite
domenii de activitate, cât si pentru întelegerea fenomenului politic de catre cetateni
în general.
1.1 Domeniul politic – obiect de studiu al Politologiei; raportul
dintre domeniul politic si celelalte domenii ale vietii sociale
Societatea, într-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un fel
deosebit. În raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturi
specifice care, într-un fel, îl face unic în univers. Astfel, societatea privita ca sistem
global are la baza gândirea si actiunea omului care, pe de o parte, îi da
posibilitatea sa se autoreflecte si reflectându-se pe sine, reflecta întregul univers,
iar pe de alta parte îi da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.
Rezulta prin urmare ca societatea este singurul sistem global din univers care are
capacitatea de a se autoreflecta si dezvolta.
Pentru ca sa existe si sa se dezvolte, societatea îsi specializeaza anumite
domenii, carora le încredinteaza activitati specifice care, împreuna, concura la
scopurile urmarite de existenta si progres social.
Un prim domeniu pe care societatea îl specializeaza îl constituie domeniul
OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI
– DOMENIUL POLITIC
Politologie
economic caruia îi sunt încredintate activitati privind producerea, circulatia si
desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa se
dezvolte.
Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei
menire se refera la autoreflectare si la reflectarea întregului univers pe baza carora,
oamenii actioneaza în mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.
Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietii
sociale, domeniul politic caruia îi sunt încredintate activitati privind organizarea si
conducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura
functionalitatea complexului social al unei comunitati umane.
Între domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi
organice de conditionare si potentare reciproca în sensul ca unul fara celelalte nu
poate exista si, în acelasi timp, cu cât fiecare dintre ele este mai bun si societatea,
în ansamblul ei, functioneaza mai bine.
Legat de locul si rolul domeniilor sociale în ansamblul societatii sunt
formulate puncte de vedere diferite.
Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarâtor al
vietii sociale, în sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, în acelasi
timp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii.
Un astfel de punct de vedere îsi are sorgintele înca din antichitate, dupa
expresia latina "primum bibere de inde filosofare", adica "întâi sa mâncam sa bem
si apoi sa filosofam". În prezent acest curent de gândire, se bucura de mare
raspândire, curent la care s-au raliat si marxistii cu nuantari diferite. Astfel, Marx,
în "Capitalul", sustine fara echivoc ca domeniul economic este cel hotarâtor, de el
depinzând celelalte domenii. La aceasta teza a lui Marx, Lenin face o nuantare cu
vadit scop ideologic. Sustinând ca si Marx, rolul determinant al economicului,
Lenin adauga o noua teza si anume ca în epoca contemporana, când, dupa
parerea lui se punea problema creierii unei societati noi, socialiste, politicul ar
capata un rol de factor prim, în sensul ca acesta ar prefigura economicul fara sa-i
suprime rolul hotarâtor. Astfel, Lenin sustinea ca trebuie mai întâi preluata puterea
politica sub forma dictaturii proletariatului careia îi revine rolul de a crea baza
economica a noii societati prin mijloace de deposedare si reprimare a vechii
orânduiri sociale.
Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si este
periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistii
încercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimare
folosita pe scara larga în societatea socialista, societate pe care au urmarit s-o
impuna omenirii.
În fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt absolut
necesare, fiecare dintre ele având rolul bine definit în dezvoltarea societatii
omenesti.
Aici gasiti tot cursul de Stiinte politice pentru cursul II universitar, toate temele sunt tratate detaliat si explicit.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
