Politici ale Uniunii Europene

Capitolul 1

Conceptul de Uniune Europeană

1.1. La ce servește Uniunea Europeană?

1.2. Cele zece etape istorice

1.3. Extinderea și politica de vecinătate

Ce rol îndeplinește Uniunea Europeană? De ce și cum a fost înființată? Cum funcționează? Ce a reușit să realizeze până acum în interesul cetățenilor ei și care sunt provocările cu care este nevoită să se confrunte în prezent? Ce poate face pentru a-i încuraja pe cetățeni să se implice activ în demersurile sale?

Într-o eră a globalizării, va putea Uniunea să concureze realmente cu celelalte economii mondiale și să își mențină în același timp standardele sociale? Va reuși oare Europa să rămână un actor principal pe scena internațională și să susțină eforturile de combatere a terorismului mondial?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările dezbătute in acest suport de curs

1.1. La ce servește Uniunea Europeană?

Misiunea Europei pentru secolul XXI este:

• garantarea păcii, a prosperității și a stabilității pentru cetățenii Europei;

• consolidarea reunificării continentului;

• asigurarea securității pentru cetățenii săi;

• promovarea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate;

• soluționarea provocărilor globalizării și prezervarea identității popoarelor europene;

• favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă și protecția mediului, respectarea drepturilor omului și a economiei sociale de piață.

I. Pacea și stabilitatea

Înainte de a deveni un adevărat obiectiv politic, ideea unificării Europei nu era decât un vis al filozofilor și vizionarilor. Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea „Statelor Unite ale Europei”, fiind inspirat de idealurile umaniste. Visul acesta a fost însă spulberat de groaznicele războaie care au devastat continentul în prima jumătate a secolului XX.

O nouă formă de speranță a luat însă naștere din ruinele celui de-al doilea război mondial. Cei care au opus rezistență totalitarismului în timpul celui de-al doilea război mondial erau hotărâți să pună capăt antagonismului internațional și rivalităților în Europa și astfel să creeze condițiile necesare unei păci durabile. Între 1945 și 1950, câțiva oameni de stat, precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi și Winston Churchill și-au pus în gând să convingă cetățenii de necesitatea intrării într-o eră nouă, cea a unei organizări structurate a Europei Occidentale, bazate pe interese comune și fondate pe tratate, care ar garanta statul de drept și egalitatea între toate țările membre.

Preluând o idee mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministru de Externe al Franței) propune, la 9 mai 1950, instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Astfel, țările care odinioară se confruntau pe câmpul de luptă decid să plaseze producția de cărbune și oțel sub responsabilitatea unei autorități supreme comune. Din punct de vedere practic, dar și simbolic, spectrul conflictelor a fost transformat în instrument al păcii și reconcilierii.

II. Reunificarea continentului european

După căderea Zidului Berlinului în 1989, Uniunea Europeană a fost cea care încurajat reunificarea Germaniei. În 1991, odată cu prăbușirea Imperiului Sovietic, fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est decid, la rândul lor, după ce timp de decenii s-au aflat sub tutela Pactului de la Varșovia, că viitorul lor este legat de cel al marii familii a națiunilor democratice din Europa.

Procesul de extindere continuă și astăzi. Astfel, în timp ce Turcia și Croația au început negocierile de aderare în octombrie 2005, o serie de țări din Balcani și-au depus și ele candidatura, ceea ce ar putea duce, într-o bună zi, la aderarea efectivă a acestora la marea familie europeană.

III. Siguranța și securitatea

În secolul XXI, Europa încă se mai confruntă cu probleme de siguranță și securitate. De aceea, UE trebuie să ia măsuri eficiente pentru a garanta siguranța și securitatea statelor sale membre. În acest scop, UE trebuie să colaboreze constructiv cu regiunile aflate dincolo de granițele sale, respectiv țările din Balcani, din Africa de Nord, din Caucaz și din Orientul Mijlociu. UE trebuie, de asemenea, să își apere interesele militare și strategice, prin colaborarea cu aliații săi, în special cu NATO și prin dezvoltarea unei veritabile politici europene comune de securitate și de apărare.

Securitatea internă și externă sunt două fețe ale aceleiași monede. Combaterea terorismului și a crimei organizate necesită o colaborare strânsă între forțele polițienești din toate țările UE. Crearea unui „spațiu de libertate, securitate și justiție” în sânul UE, unde fiecare cetățean are acces egal la justiție și este protejat de lege, constituie o nouă provocare la nivel european, necesitând o coordonare sporită a acțiunilor întreprinse de autoritățile naționale. Organisme precum Europol, Oficiul European de Poliție, și Eurojust, care promovează cooperarea între procurori, judecători și ofițeri de poliție din țările membre ale UE, sunt chemate să joace un rol mai activ și mai eficient.

IV. Solidaritatea economică și socială

Cu toate că, la origine, Uniunea Europeană a fost creată pentru a realiza un obiectiv politic pacificator, aspectul economic a fost totuși cel care a reușit să dinamizeze și să încununeze cu succes această construcție europeană.

La ora actuală, tendințele demografice în UE nu sunt foarte favorabile, în comparație cu celelalte state ale lumii. De aceea, statele membre trebuie să se apropie tot mai mult, pentru a asigura creșterea economică și pentru a se menține competitive la nivel mondial. Nici un stat membru nu este pregătit să facă față, singur, concurenței pe plan mondial în domeniul comerțului. Astfel, piața unică oferă întreprinderilor europene o platformă vitală, asigurându-le competitivitatea pe piețele mondiale.

Cu toate acestea, acest spațiu de liberă concurență la nivel european trebuie să aibă drept corolar solidaritatea națiunilor europene. Aceasta are consecințe pozitive asupra cetățenilor europeni: prin urmare, atunci când cetățenii din unele regiuni ale Europei sunt victime ale inundațiilor sau ale altor calamități naturale, bugetul UE prevede fonduri de asistență în acest sens. Fondurile structurale, gestionate de Comisia Europeană, încurajează și sporesc eforturile depuse de autoritățile naționale și locale ale țărilor membre pentru a reduce inegalitățile între diversele regiuni ale UE. Mijloacele financiare de la bugetul UE și creditele oferite de Banca Europeană de Investiții (BEI) sunt alocate pentru a îmbunătăți infrastructura de transporturi (de exemplu, extinderea rețelei de autostrăzi și a infrastructurii feroviare de mare viteză), contribuind astfel la promovarea unor regiuni și la stimularea schimburilor comerciale transeuropene. Astfel, succesul economic al UE se va manifesta, în parte, prin capacitatea pieței sale unice, de 500 de milioane de consumatori, de a satisface interesele unui număr cât mai mare de consumatori și întreprinderi.

V. Identitatea și diversitatea în contextul globalizării

Societățile postindustriale ale Europei devin tot mai complexe. Astfel, deși nivelul de trai al cetățenilor europeni nu a încetat să crească, diferențe semnificative între bogați și săraci persistă. La rândul ei, extinderea a accentuat și mai mult aceste diferențe, întrucât noile state membre au intrat în UE având un nivel de trai sub media europeană. De aceea, colaborarea statelor membre este crucială pentru a se reuși reducerea acestor diferențe.

Totuși, toate aceste eforturi nu au fost realizate în detrimentul identității culturale și lingvistice a statelor europene. Dimpotrivă, activitățile întreprinse de instituțiile europene au contribuit la realizarea creșterii economice, având în vedere particularitățile regionale și bogata diversitate culturală și tradițională a țărilor membre.

După jumătate de secol de construcție europeană, UE în ansamblul său este mai impunătoare decât fiecare stat membru luat separat: ea exercită o influență economică, socială, tehnologică, comercială și politică mult mai mare decât dacă acestea ar fi trebuit să acționeze individual. Faptul că UE întreprinde acțiuni comune și se exprimă printr-o singură voce constituie o valoare adăugată incontestabilă pentru Europa.

UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

ANUL UNIVERSITAR 2011 – 2012

SEMESTRUL 2