Identități geopolitice europene

să transfere altora propria paradigmă cultural-identitară îşi măreşte puterea

necesară spre consolidarea securităţii proprii. Din această perspectivă, aquisul

comunitar este, în fapt, un aquis identitar.

În cadrul recensămintelor din runda 1996-2004, numai 11 ţări din totalul

celor care au inclus întrebări despre etnicitate au permis opţiunea selectării

mai multor identităţi etnice. Formatul răspunsurilor la întrebările despre

etnicitate din recensăminte variază de la categorii mixte sau combinate la

suprapunerea parţială a termenilor de etnic, naţional, limbă şi a altor

categorii de răspuns. România se încadrează în această ultimă categorie:

apropierea conceptuală dintre termeni în chestionarul românesc este ilustrată

de folosirea aceloraşi categorii de răspunsuri la întrebări referitoare la limbă

şi naţionalitate. Practic, identitatea etnică în România este limitată la două

opţiuni : de naţionalitate şi de cetăţenie.

Unitate sau diversitate în Uniunea Europeană? Firesc, primul răspuns care ne

vine în minte este „Unitate prin diversitate!”. Teoretic.

Practic, în noul context al Uniunii Europene revine în prim-planul discuţiei

propria identitate. Cine vom fi? Istoria ne dă lecţii – şi nu puţine – despre situaţii în

care contactele „supra-naţionale” au dus la schimbări şi dizolvări etnice. Ce ne face să

credem că acum va fi altfel?

În 1992, la recensământul din România au fost înregistrate 25 de etnii. În

2002, regăsim numai 20.

Sectiunea I. Memorii etnice şi fluxuri politice în formarea

identităţilor geopolitice europene – Kulturnations şi Staatnations.

Despre etnicitate, rasă şi naţionalitate s-a scris şi continuă să se scrie foarte

mult, plecând de la speech-urile psihosociologice cu impact individual şi de grup şi

până la cele macrosociale şi în care termeni precum globalizarea şi mondializarea

înlocuiesc discursurile aşezate şi cuminţi despre naţii şi etnii – în buna tradiţie

monografică a Şcolii Bucureştene Interbelice. Deşi măsura suprapunerii celor trei

concepte este, aparent, un fenomen general şi bine-cunoscut (Fenton, 2003),

problematica terminologiei folosite şi a diferitelor modalităţi de abordare a

enumerărilor etnice în recensămintele din întreaga lume este foarte puţin explorată,

fapt care, în opinia nostră, ridică serioase semne de întrebare cu privire la cât de

relevante sunt comparaţiile internaţionale fundamentate pe datele recensămintelor

Memorii etnice şi fluxuri politice în formarea identităţilor geopolitice europene. Aspecte

metodologice cu privire la etnicitate, rasă, naţionalitate în comparaţiile internaţionale ale

recensămintelor naţionale

Lect.univ. Dana Jitcov

Page 2 of 44

naţionale? Enumerările etnice oficiale trebuie tratate ca măsurători ştiinţifice a unor

fapte obiective sau ca forme de identitate etnică social-dezirabilă?

Deşi larg răspândită, enumerarea etnică nu este un dat universal pentru

recensămintele naţionale care includ modele diferite de întrebări referitoare la

etnicitate. Jumătate dintre acestea folosesc termenul de etnicitate; restul de

recensăminte au înlocuit termenul cu naţionalitate, status indigen, rasă. Fiecare dintre

aceşti termeni tinde să fie asociat cu un format – tip de răspuns: întrebările despre

statusul indigen tind să moştenească modelul Close-ended approach (checkboxes şi

code lists); cel mai probabil, întrebările despre naţionalitate permit răspunsuri Openended

(respondentul completează spaţiile goale). În recensămintele naţionale întâlnim,

de asemenea, posibilitatea ca respondentul să se identifice cu mai mult de un grup de

apartenenţă (multiple – group reporting).

Pentru facilitarea înţelesului demersului nostru teoretic şi practic – aplicativ,

ne simţim obligaţi să facem câteva precizări pe care le grupăm în categoria link-urilor

conceptuale.