Traim intr-o lume in care predomina inca materialismul si omul instrainat de
Dumnezeu, idolatria consumului si a ideologiilor e atotputernica, inchipuitii se
inmultesc, lenea mintii, zeflemeaua, inclinatia spre cele trupesti, desertul patimilor si al
trufiei, toate acestea si atatea alte alunecari desfigureaza chipul omului, deformeaza
viata celor putini, dar, vai!, si a celor multi. Viitorul incremeneste, se face zid, care se
surpa apoi, strivind multe de-a valma, si-n lume pare a triumfa deopotriva disperarea si
pustiul. Omul autonom se inchipuie singur pe lume, cu puterile lui, care se vadesc a fi
doar neputinte cu deznodamant intarziat, si numai aceasta intarziere poate explica iluzia
care-i orbeste in toate epocile pe puternicii lumii. ,,Mici de zile, mari de patimi".
Intr-un cadru de viata decazuta insasi cunoasterea lumii se poticneste. Stiintele
unei astfel de lumi decad din rangul si puterile lor de odinioara. Renovarea modurilor
de cunoastere devine, iata, una dintre urgentele clipei. Sunt necesare grabnice innoiri
care sa ingaduie cercetarea modelarii spirituale a spatiilor de viata colectiva. Gandurile
si cercetarile care alcatuiesc substanta celor 14 prelegeri de fata au ivorat dintr-o
framantare prelungita pe durata catorva ani, in albia careia s-a nascut ideea unei noi
directii in sociologie si in geopolitica: noopolitica, stiinta dimensiunii spirituale a
spatiilor de viata colectiva. Noopolitica este stiinta spatiilor modelate de puterea
spiritului sau de politica spiritului, asa cum geoeconomia este o stiinta a spatiilor
modelate de puterea economiilor, de politica economiei. Demopolitica, etnopolitica,
sociopolitica, geopolitica insasi, au pavat drumul catre noua stiinta a spatiului,
noopolitica, in calitatea ei de stiinta a modelarii spirituale a spatiului de viata
individuala si colectiva la scara popoarelor si a marilor civilizatii istorice deopotriva.
Mircea Eliade a formulat intre primii aceasta idee sesizand ca lumea noua, indatorata
enorm poporului american, Americii, s-a nascut inlauntrul unui atare proces de
remodelare spirituala a unui spatiu de viata de cuprindere continentala si mai apoi
transcontinentala. Noul spatiu de viata s-a ivit in cuprinsul unei experiente spirituale
fondata direct pe Biblie, din care au crescut apoi o economie noua, o politica noua, o
stiinta noua. Semnele ei apar la un Hamilton, la Carrey dar si la germanul List care tot
in America si-a elaborat noul sistem de gandire economica si tot sub inraurirea lui
Hamilton. Concluziile lui Mircea Eliade sunt prezentate in studiul publicat initial in
,,Vom Sinn der Utopie. Eranos Jahrbuch", 1963, Zurich: Rein Verlag, 1964, sub titlul
,,Paradis et Utopie: Geographie Mythique et Eshatologie". Iata enuntul savantului
roman: ,,Intai de toate as dori sa remarc elementele eshatologice si paradisiace in
colonizarea Americii de Nord de catre pionieri si progresiva transformare a Paradisului
american, dand nastere mitului progresului infinit, optimismului american si unui cult
al noutatii si tineretii"1. Acesti pionieri ai frontierei noii lumi au inteles ca totul se
datoreaza puterii lui Dumnezeu care asteapta de la noi, oameni si popoare, renovari
launtrice, curatiri de pacate, innoirea inimii fara de care este cu neputinta renovarea si
deci salvarea lumii insasi.
Fara de puterea lui Dumnezeu si fara de interventia sistematica a Duhului Sau in
toata fenomenalitatea lumii, continuitatea si numai de-o clipa a existentei ar fi o
imposibilitate principiala. Sistematizarea notiunilor si a descopririlor la care ne-am
1 Cf. traducerea romaneasca a studiului amintit in Nostalgia originilor, p.144
7
invrednicit in cuprinsul cercetarilor ne-au condus spre o teorie, cu largi ramificatii,
dintre care noi le-am examinat partial doar pe cele din sociologie si geopolitica, teoria
fenomenelor asincrone. Aceasta este axa noopoliticii si de aceea vom incepe printr-o
expunere cat de imperfecta a elementelor de agregare a noului corpus teoretic, ale carui
radacini se ramifica in lumina datatoare de viata a invataturilor revelatiei, asa cum
ramurile copacilor se ramifica in lumina soarelui din care-si absorb viata prin
miraculosul proces al fotosintezei.
Acestei linii de gandire ii datoram corpusul de cunostiinte indrumatoare asupra
interventiei proniatoare a lui Dumnezeu in textura intregii existente, confirmand
atotputernicia legii supranaturale in dinamismele istoriei si ale societatii. Cartea de fata
este rodul unor meditatii si al unor cercetari staruitoare dedicate relatiei dintre puterea
lui Dumnezeu si puterile din lume in lumina invataturilor revelatiei si a lectiilor Pustiei.
Intaia lectie este cea din cartea Exodului, care ne infatiseaza in poporul lui Moise
primul popor axial al istoriei, apoi avem lectia din Pustia Carantaniei, unde Mantuitorul
Hristos l-a infruntat si l-a infrant pe cel potrivnic, care se instapanise peste lume. Tot
lectii ale pustiei sunt cele atestate in scrierile primilor parinti ai pustiei egiptene, ale Sf.
Evagrie Ponticul sau ale Sf. Antonie cel Mare, ori in extraordinara experienta din pustie
a Mariei Egipteanca, oglinda minunata pentru atatea experiente ale noastre din
pustietatea veacului. Din toate lectiile acestea se desprinde concluzia severa ca fara de
Dumnezeu istoria este o desperanta pustie, iar societatea o tragica pustietate. Cartea de
fata readuce cercetarile sociale si antropologice intr-un orizont de gandire traditionala,
conservatoare si crestina, prin care s-au afirmat deopotriva stiinta despre dinamica
raului si corelativul ei, arta cereasca a vindecarii, careia ii datoram tot ceea ce stim
despre lucrarea Duhului Sfant in dinamismele vietuirii.
Istoria e indatorata unor zone de maxima concentrare spirituala, precum cea
subintinsa de axul care pune in legatura cantarile psaltice ale lui David de invataturile
Evangheliilor, la randul lor oranduite intr-o deplina continuitate cu invataturile
Vechiului Testament, al caror nucleu sunt proorociile profetilor majori si minori ai
Sfintei Carti, toate impreuna alcatuind marele corpus al invataturilor revelate ale
omenirii. Aparitia acestor zone de mare densitate spirituala in peisajul noologic al
lumii nu poate fi explicata istoric sub nici o forma si nici prin vreo vecinatate cu alte
culturi si civilizatii. E suficient sa rememoram ca marea experienta innoitoare a
poporului ales, pe toata durata exodului, a iesirii din robia lui Faraon, se petrece
integral in pustie, pentru a dobandi astfel o dovada peremptorie ca survenirea unor
experiente exceptionale nu poate fi explicata prin nimic din ceea ce tine de mediul unei
civilizatii ori de timpul istoric al acesteia.
Istoria nu ni-i poate explica nici pe Moise, nici Pentateuhul, nici epoca
profetilor, nici Psalmii lui David si, in nici un caz, Evangheliile ori Faptele sau
Epistolele Sf. Apostoli Petru si Pavel sau Apocalipsa Sf. Ioan Bogoslovul. Istoriceste,
putem explica fenomenul numit ,,apoteoza imperiala", adica zeificarea imparatilor
romani, incepand cu Octavian Augustus, dar nu putem explica, istoriceste, puterea
crestinilor de a suporta persecutiile, cumplitele interogatorii si torturi, condamnarile la
moarte, executiile in temnite si-n arene publice fara sa abjure, si cu atat mai putin
starile de extaz ale Sfantului Ioan Evanghelistul, prin care batranul exilat in insula
Patmos ,,primeste de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, descoperirea (apocalipsa) unor
taine pe care le va consemna in cartea menita sa incheie canonul Noului Testament"
(IPS Bartolmeu Anania). O asemenea carte in care se concentreaza viziunea ca ,,binele
suprem va triumfa prin Iisus Hristos" peste si ,,in ciuda uriaselor si devastatoarelor
ofensive ale raului" (ibidem), nu poate fi explicata istoric, ci numai prin interventia
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
