Politica agricolă comună

O problema deosebita a integrarii europene o reprezinta politica agricola comuna,

ce poate fi analizata de sine statator ca urmare a faptului ca ea a reprezentat unul din

obiectivele de baza ale integrarii economice europene si unul din factorii care au

impulsionat acest proces. In acceptiunea Tratatului de la Roma, Piata Comuna Agricola

cuprinde nu numai agricultura, ci si comertul cu produse agricole, adica produse ale

solului, zootehniei si pisciculturii, ca si cele de prima prelucrare in raport cu acestea.

Motivele integrarii agriculturii in piata comuna a CEE au fost si dependenta

ridicata a Europei de importurile de alimente din exterior, indeosebi din SUA, precum si

obligativitatea respectarii principiilor GATT, potrivit carora, uniunea vamala trebuia sa

aiba in vedere toate sectoarele economiei.

Obiective:

- Cresterea productivitatii agriculturii

- Asigurarea unui nivel de viata echitabil pentru agricultori

- Stabilizarea pietelor si garantarea securitatii aprovizionarii

- Mentinerea preturilor rezonabile pentru produsele agroalimentare

Principii:

- unicitatea pietelor (libera circulatie a produselor agricole, unicitatea preturilor,

gestiunea centralizata a pietelor)

- preferinta comunitara (stimularea statelor membre de a achizitiona si procura

produse agricole de provenienta comunitara) prin sistemul prelevarilor variabile

- solidaritatea financiara

Cheltuielile PAC sunt finantate din resursele Fondului European de Orientare si

Garantare Agricola (FEOGA), care are doua subdiviziuni:

a) de garantare - care cuprinde partea cea mai importanta a resurselor (cheltuieli in

legatura cu preturile minime garantate, restituirile la export etc.)

b) de orientare - care aloca fonduri in scopul ameliorarii structurilor agricole

comunitare.

Baza PAC o constituie cele trei tipuri de preturi practicate:

- pretul indicativ (maximal) - caracter orientativ

- este pretul pe care producatorii trebuie sa il obtina si este

stabilit de Consiliul de Ministri

- pretul de interventie - minimal - 90% din pretul maximal

- este pretul garantat pentru producatorii agricoli (daca pretul pe piata

scade, organismele comunitare se obliga sa achizitioneze la acest pret orice cantitate)

- pretul prag (intermediar) - pretul la care se admit importurile pe piata comunitara,

pentru protejarea producatorilor interni

Strategia crearii si dezvoltarii Pietei Comune Agricole si a politicii agricole

comunitare a fost stabilita in 1958, in cadrul Conferintei de la Stresa, Italia. Initial,

reglementarile asupra carora s-a convenit au fost putine la numar, vizand doar cateva

produse agricole. Ulterior, programele comunitare au inclus in sfera lor de cuprindere

peste 90% din productia agricola a CEE. S-a trecut de la sistemele de organizare a

pietelor si de sustinere a veniturilor care functionau in fiecare tara, la sisteme comunitare;

s-a realizat libera circulatie a produselor agricole in interiorul Pietei Comune, a fost creat

un sistem institutional adecvat, au fost stabilite reglementari unice la frontiere, s-