Teorii Sociologice

- sa distinga specificul cercetarii sociale, iar in cadrul acesteia, diferentele dintre

variatele orientari si practici metodologice dezvoltate in sociologie;

- sa elaboreze structura unui proiect de cercetare sociala empirica, precizand

elementele componente si relatiile dintre ele.

STRUCTURA CURSULUI

Spre deosebire de stiintele naturii, in sociologie si in stiintele sociale in general,

nu s-a dezvoltat o metodologie unitara si universala, autonoma fata de universul teoretic

luat ca referinta, ci mai degraba strategii de investigare specifice diferitelor orientari

teoretice. Metodologia cercetarii sociale (MCS) se ocupa cu identificarea si analiza

Mihai Paunescu 2004 4

principiilor de cercetare implicate de teorii sociale alternative. MCS isi propune astfel sa

analizeze coerenta interna a unor logici de cercetare diferite, aplicabilitatea lor

problemelor sociale actuale, precum si diferentele si convergentele ce se stabilesc intre

abordari diferite ale cercetarii.

Vom propune in continuare o prezentare a unor notiuni epistemologice generale,

pentru ca apoi sa analizam relatiile ce se stabilesc intre teorie si metoda si sa delimitam

obiectul de studiu al MCS. Vom opera in continuare o clasificare a orientarilor

metodologice si vom analiza consecutiv fiecare orientare metodologica in parte. In final

vom distinge doua polaritati metodologice clasice ce transgreseaza toate intreprinderile

de cercetare sociala moderna.

I. Despre teorie si metoda in stiintele sociale

I.1. Teoria sociala

Teoria era in Antichitate contemplarea lumii si in special a miscarii astrelor;

incepand din Renastere teoria evoca o creatie a spiritului uman: astfel, astronomia care

era o simpla descriere a devenit o constructie si un calcul al raporturilor matematice.

Numim teorie, in sens larg, un ansamblu sistematic de idei sau de cunostinte exprimate

abstract, logic interconectate, ce circumscriu o arie limitata. In acest sens, numim teoria

cunoasterii reflectia critica cu privire la natura si limitele spiritului nostru - Kant. Teoria

actiunii morale se numeste etica, teoria valorilor se numeste axiologie, teoria artei se

numeste estetica etc.

Pentru sociologul american R.K. Merton putem vorbi de teorie, in sens strict,

atunci cand o propozitie 1) este dedusa dintr-un set de propozitii fundamentale si 2) se

demonstreaza concordanta ei cu observatia. Sa exemplificam prima conditie. Atunci cand

o propozitie (inferenta) se bazeaza doar pe observatia unor cazuri particulare, spunem ca

Mihai Paunescu 2004 5

aceasta este empirica1. Daca propozitia denota clase de elemente (grupuri de elemente

particulare), atunci avem ceea ce se cheama generalizari empirice. Pentru a deveni o

propozitie teoretica aceasta trebuie sa poata fi dedusa dintr-un set de propozitii

fundamentale apriori. Sociologul francez Emile Durkheim a observat ca exista o

uniformitate statistica in diverse populatii de catolici si protestanti (cazurile particulare

din totalul potential, in timp si spatiu, al populatiilor de catolici sau protestanti) in ce

priveste incidenta sinuciderilor: rata sinuciderilor in randul catolicilor este mai scazuta

decat rata sinuciderii in randul protestantilor. Aceasta este insa doar o regularitate

empirica ce ar putea deveni semnificativa teoretic, doar daca poate fi derivata dintr-un set

de propozitii teoretice. Pentru exemplificare vom prezenta analiza fenomenului

sinuciderii realizata de catre sociologul francez E. Durkheim. Reluand asumptiile

teoretice ale lui Durkheim, teoria sa devine clara:

1. Coeziunea sociala furnizeaza suportul psihic necesar membrilor grupului supusi

anxietatii si stresului.

2. Ratele sinuciderii sunt dependente de stresul si anxietatea "neinlaturate" la care sunt

supuse persoanele.

3. Catolicii au o coeziune sociala mai mare decat protestantii.

4. Rezulta ca se asteapta la rate mai scazute ale sinuciderii in randul catolicilor decat in

randul protestantilor.

Ceea ce mai inainte era o simpla generalizare empirica (sinuciderea avea incidente mai

ridicate in randul protestantilor decat in cel al catolicilor) a devenit astfel, in cadrul

teoriei, o relatie explicativa nu doar intre afilierea religioasa si comportament, ci intre

grupuri avand atribute conceptualizate (coeziune sociala) si comportament.

Observam ca teoria procedeaza la conceptualizarea cazurilor particulare observate, astfel

ca, in final, teoria se prezinta sub forma unor relatii intre concepte abstracte: coeziune

sociala, afiliere religioasa, comportament.

A doua conditie se refera la concordanta cu observatia, adica verificarea empirica

(prin experienta), a propozitiei deduse din teorie. Epistemologul Karl Popper spune insa

ca operatia de verificare nu are nici un sens si ca o teorie nu a fost niciodata complet

1 Empiric = cunoscut prin experienta

Mihai Paunescu 2004 6

verificata. Se poate demonstra cel mult concordanta unei teorii cu anumite observatii

(cazuri particulare), dar nu concordanta ei cu realitatea (totalitatea cazurilor la care se

refera sau populatia in sens statistic). Verificarea concordantei cu realitatea sau inferenta

de la cazurile particulare la intreaga populatie ar presupune un numar indefinit de

operatii. Demersul stiintific nu ar consta deci in confirmarea teoriilor, ci in infirmarea lor.

Singura modalitate de care dispune omul de stiinta pentru a supune teoria la proba

realitatii consta in a o construi astfel incat sa fie falsificabila, adica astfel incat sa poata fi

respinsa de catre natura. Se poate afirma cu certitudine doar falsitat