Mentalități în Evul Mediu

Ca si o caracteristica a Evului Mediu european poate fi mentionata diversitatea tipurilor de mentalitati. In perioada de inceput a Evului Mediu predominant si consacrat ca model clasic era modelul biblic, ca si etalon din punct de vedere caracterial si aptitudinal era considerat, iar datorita acceptarii de catre el a vointei lui Dumnezeu. Scrierile sfinte relateaza despre acesta ca era desavarsit si drept, se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau. Aceasta si alte tipuri ideale similare au marcat mentalul colectiv timpuriu medieval in Europa Occidentala, fapt sesizabil in special in arta acestei perioade.

Ceva mai tarziu, in secolul XII, iconografia va releva o intorsatura insemnata a atitudinii omului fata de lume, astfel devenind din ce in ce mai prezent omul cu trasaturi realiste, oglindind bogatia, mantuirea si frumusetea, atribuite care in mare parte deviau de la principiile biblice.

Crestinitatea medievala poate fi intr-o oarecare masura menita drept amalgam al cuplurilor antitetice, fie ca era vorba de clerici versus laici, de puternici versus saraci; ele marcau din ce in ce mai frecvent cotidianul.

In acelasi secol XIII ne e relevata printre numeroase altele, o ierarhie sociala compusa din: majores, mediocres si minores; la extremitati sunt amplasati nobilii si oamenii de rand, insa deosebit de importanti devin oamenii care compun categoria de mediocres, practic fiind vorba de oameni de conditie medie care au dat nastere burgheziei. Dupa anul 1000, avantul Occidentului devine o certitudine; din categoria mediocres se distinge tipul cetateanului sau oraseanului, acesta e un imigrant recent, taranul de ieri, care in urbul medieval invata diversitatea si dobandeste mentalitatea negustoreasca.