In cercetarea sociologica adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societatilor moderne, economia, politica, familia, infractionalitatea, religia, etc.
Cand vorbim despre sociologie intelegem ca este o stiinta care are metode si mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric. Pe baza observatiei obiective, utilizandu-se metode adecvate, pot fi obtinute enunturi empirice cu valoare de adevar. Nu intotdeauna ceea ce vedem insa exprima in totalitate realitatea.
Definirea etimologica a termenului de sociologie
Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate si ,,logos" a dat nastere unei noi discipline de studiu numita ,,sociologie". Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvantul latinesc socius, -ia, -ium = tovaras, aliat si de la cel grecesc `o logos, ou = ratiune, stiinta, desemnand in sens larg stiinta socialului. Asadar intr-o definitie scurta putem afirma ca: sociologia este studiul stiintific al structurilor (institutiilor) sociale, al comportamentului si relatiilor sociale.
Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai putin profetic despre societate sau despre tendintele si viitorul ei ci este o disciplina stiintifica moderna care studiaza faptele si manifestarile sociale, adica tot ceea ce primeste viata si comportamentul omului in societate: relatiile familiale. practicile culturale si religioase, viata politica, economia, munca, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care ofera o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un ,,univers intelectual pe care il consider in mod special pasionant si important; ( ). Sociologia face parte dintre distractiile academice la moda; ea este insa asemanatoare unui joc regal la care nu participa decat cei ce au un bun entuziasm si o pregatire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de sah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici macar domino". (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006).
Scopul studierii sociologiei
Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului si pana la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este asadar stiinta despre societate! Ea ne ajuta in acelasi timp sa intelegem mai bine care sunt cauzele care genereaza un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societati mai umane si mai stabile.
Sociologia largeste orizontul cunoasterii creeaza si intareste constiinta de sine si sporeste posibilitatile libertatii umane. Anthony Giddens afirma:" Studierea sociologiei ar trebui sa fie o experienta eliberatoare, deoarece sociologia ne largeste orizontul simpatiilor si imaginatia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creeaza o constientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. In vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne invata sa apreciem varietatea culturala si sa discernem modul de functionare al institutiilor sociale, practica sociologica sporeste in egala masura posibilitatile libertatii umane".1
Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre stiintele socio-umane. Ea analizeaza cel mai atent schimbarea si conflictul la nivelul societatii, manifestand o permanenta preocupare pentru intelegerea functionarii societatii. D. Gusti dadea o definitie scurta a sociologiei spunand ca ,,sociologia este stiinta realitatii sociale". (D. GUSTI, Monografia-teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999, p.7).
Dintre dificultatile studierii sociologiei amintim confuzia generala pe care o fac in special cei mai putin avizati in domeniul cercetarii sociologice intre o problema sociala si o tema de cercetare sociologica. Nu intotdeauna realitatile negative ale existentei sociale (alcoolism, violenta conjugala, consum de droguri, etc.) sunt si subiecte de cercetare sociologica. Trebuie facuta diferenta intre a explica (demers stiintific specific sociologiei) si a face ceva sau a indrepta (atitudine de tip jurnalistic). (Steve Bruce, Soc. Allfa, 2003).
Sociologia Religiei
Odata cu imbogatirea contributiilor academice in dezvoltarea cercetarii sociologice s-au diversificat si ramurile de abordare stiintifica. Astfel apare sociologia industriala, sociologia politica, sociologia economica, sociologia muncii, sociologia rurala, etc.
Dintre aceste ramuri se desprinde inca din perioada inceputurilor sociologiei un interes aparte pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la aparitia unei sociologii a religiei. Sociologia Religiei analizeaza si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si empirice specifice sociologiei, de aceea putem afirma ca exista o stransa legatura intre sociologie si sociologia religiei inca de la inceputurile preocuparilor sociologice.
Intr-o scurta definitie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiaza modul in care sacrul (divinul) se manifesta ca fenomen in viata sociala. Ea isi propune sa studieze relatiile care exista intre religie si societate si formele de actiune reciproca ce pe care le genereaza aceste raporturi.
Trebuie clarificate de la inceput raporturile existente intre diferitele ramuri ale stiintelor religiei mai precis intre teologie si sociologia religiei. Teologia, fiind o stiinta normativa, si are drept scop analiza, interpretarea si expunerea unei credinte date. Sociologia, in schimb, nu se ocupa cu explicarea - esentei religiei - ci studiaza conditiile si efectele comportamentului uman in comunitate, comportament motivat de perceptia subiectiva a notiunilor religioase.
Sociologia religiei, este in mod esential descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea fenomenelor religioase cu intentia de a facilita intelegerea oricarei religii.
Asadar exista o diferenta cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare, metodele si scopurile celor doua genuri de discipline; atat teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetarii o religie sau un grup de religii diferite, insa metodele lor difera; teologia este normativa iar sociologia religiei este descriptiva.
Se cuvine mentionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele referitoare la fenomenul religios contemporan, dar nu se va putea substitui niciodata fenomenologiei, psihologiei si istoriei sau cu atat mai putin teologiei. Teologia are marea responsabilitate de a formula normele religioase si valorile morale atat de necesare echilibrului social.
Unii cercetatori in sociologia religiei promoveaza o sociologie militanta, care urmareste o perspectiva confesionala sau anticonfesionala, in timp ce altii prefera o neutralitate prin care evita implicatiile directe (participante) si aplicatiile imediate. Putem identifica doua orientari structurale ale definirii religiei ca domeniu de studiu al sociologiei religiei:
- definitiile substantive, care contin elemente substantive referitoare la comportamentul religios: cultul, ritualurile si riturile, supranaturalul, etc.
- definitiile functionale, care insista asupra rolului religiei in societate, in special privind fenomenul secularizarii religioase. (RCmanual11)
In general definitiile date religiei pot fi influentate de apartenenta religioasa a cercetatorului sociolog, insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ.
Obiect de studiu al S.R.
Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Sociologia religiei cerceteaza comunitatile de credinciosi : statusul acestora, relatiile din cadrul lor, formele de organizare a Bisericilor si cultelor, riturile si ritualurile, etc. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credinciosi unei biserici sau ai unei denominatiuni religioase ci si intreaga societate, raportandu-se permanent la intreg, analizand distribuirea sociala a acesteia, imprejurarile in care se manifesta fenomenul religios, etc.
Primul cercetator care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim, autorul lucrarii: Les Regles de la methode sociologique - Regulile metodei sociologice (1895). Max Weber, un alt fondator al gandirii sociologiei religiei, a fost si el, primul cercetator care s-a preocupat de analiza relatiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala religioasa a influentat comportamentul economic capitalist.
Iata ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele stiintei, trebuie in primul rand ca faptele sociale sa fie considerate lucruri ( la premiere regle et la plus fondamentale est de considerer les faits sociaux comme des choses). Sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. Potrivit conceptiei lui Durkheim, sociologul trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul lui. El trebuie sa se comporte asemeni fizicianului care inlocuieste senzatia de caldura cu o masura exacta, oferita de termometru. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
