Schimbarea sociala reprezinta una dintre temele majore prezente în sociologia secolului XX. În limbaj curent, schimbare înseamna trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la alta diferita calitativ si/ sau cantitativ (Dictionar de Sociologie, p. 529). În stiintele sociale, semnificatia conceptului nu se reduce doar la o simpla tranzitie de la o stare initiala, ce se doreste a fi transformata, la una finala, dorita. Pentru a întelege sensul sociologic al schimbarii sociale, trebuie operate unele incursiuni în istoria sociologiei.
Pentru Auguste Comte, sociologia îmbraca doua forme duale ce alcatuiesc un tot: statica si dinamica.
- ”Statica este sociologia ordinii, dinamica sociologia schimbarii” (Badescu). Centrul de interes al staticii este reprezentat de morfologia partilor constitutive ale societatii ce nu cunosc decât modificari adaptative (Sztompka), (a se vedea si Spiru Haret, 1910, Mecanica sociala) iar
- Dinamica ofera o imagine globala, în sens evolutionist, al transformarilor suferite de tesuturile sociale. Societatea apare ca un organism, în care totalitatea organelor componente constituie aria de definitie a staticii, iar procesele ce asigura cresterea, maturizarea, functionarea acestora în timp constituie obiectul dinamicii. Metafora organicista este preluata si de Herbert Spencer, doar ca în loc de “statica” si “dinamica”, el opune conceptele de “structura” si “functie”. Paradigma structural-functionalista si-a pus amprenta asupra sociologiei schimbarii sociale.
- Compte: trecerea progresiva a cunoasterii prin stadiile: teologic, metafizic, pozitiv.
- Durkheim: diferentierea între solidaritatea mecanica si cea organica produsa de accentuarea diviziunii muncii è s.s. este privita ca naturala, implacabila, urmând o lege evolutiva, graduala si continua. Ritmul poate varia, dar succesiunea este fixa si unidirectionata, conducând la o îmbunatatire inerenta.
- K. Marx pune ca motor al schimbarii sociale fortele de productie, tehnologia. Si tehnologia reprezinta o implementare a cunoasterii, dar nu o rationalitate abstracta, intelectualista ca în filozofia franceza, ci cunoasterea practica care genereaza inovatiile tehnologice. Dezvoltarea tehnologiei, sub presiunea nevoilor sociale, genereaza o succesiune de tipuri de organizare sociala Teoria lui Marx introduce un component crucial care leaga tehnologia de organizarea sociala: relatiile de productie.
Schimbarea sociala poate fi vazuta si ca un proces dinamic, evolutiv, diferit însa în unele cazuri de „progres”. Schimbarea de stare nu trebuie vazuta doar în termeni pozitivi, ci uneori si în termeni de regres. O modalitate/ instrument de schimbare sociala fundamentala îl reprezinta revolutiile care pot aduce pe lânga elemente de progres si elemente de regres.
Schimbarea sociala vizeaza societatea în ansamblul ei, tratând-o ca un sistem în care toate subsistemele se afla în strânsa interdependenta. Transformari aparute într-un subsistem determina modificarii la alte subsisteme si astfel activitatea întregului sistem poate fi afectata, modificata. Trecând de la metafora organicista la unitatea de analiza - “societatea”, orice transformare petrecuta la oricare nivel al societatii – macro, mezo, micro - determina modificari la celelalte niveluri.
Conceptul de schimbare sociala implica trei idei de baza:
(1) diferenta (de stare);
(2) doua momente temporale diferite ce (timp)
(3) apartin aceluiasi sistem (structura)
Exemple de schimbari sociale:
a. schimbari în compozitie: migratia interna, internationala
b. schimbari de structura: aparitia inegalitatilor, stabilirea relatiilor de cooperare sau a relatiilor conflictuale, de competitie
c. schimbari de granite: relaxarea criteriilor de admitere într-un grup, democratizarea relatiilor sociale
d. schimbari în relatia subsistemelor: ascensiunea unor regimuri totalitare, controlul vietii familiale de aceste guverne
e. schimbari de mediu: deteriorarea calitatii mediului, dezastre ecologice
Sztompka face distinctie între:
(1) schimbari / modificari în cadrul sistemului: ( „change in”)
- schimbari doar partiale, afecteaza doar un segment al sistemului, fara a modifica, transforma starea întregului sistem; sunt modificari sau reproduceri cantitative
(2) schimbari ale sistemului: („change of the system”)
- transformari radicale, implica atât schimbari cantitative cât si calitative (Revolutii/ Lovituri de Stat)
Granita între cele doua tipuri de schimbari este foarte fina; de cele mai multe ori modificarile petrecute în cadrul sistemului reprezinta faza de început a schimbarilor sociale, a sistemului
Schimbarea sociala de sine statatoare este izolata; presupune si alte acceptiuni, ca de exemplu: proces, ciclu, progres, dezvoltare
a. Proces: “Prin proces social întelegem schimbare sociala caracterizata în esenta prin precizarea starilor initiale, intermediare si finale, fara sau cu precizarea actorilor implicati” (Sandu).
Conceptul „proces” înseamna:
(1) - o pluralitate de schimbari (în cadrul întregului sistem sau a diferitelor parti compoente);
(2) – se refera la acelasi sistem;
(3) – presupune un lant cauzal
(4) – schimbarile urmeaza fiecare o secventa temporala, în general logica, consecinta a unei etape/ actiuni anterioare
ex: industrializare, urbanizare, lichidarea unei firme
b. Ciclu:
Pitirim Sorokin este cel care a formulat „Teoria Ciclurilor Istorice”
schimbarea nu mai este unidirectionala, ci urmeaza:
(1) un pattern circular: orice stare a unui sistem în prezent reprezinta copia fidela a unei stari ce a existat în trecut si care la rândul ei se va repeta în viitor, având aceiasi traiectorie
(2) un pattern ondulatoriu, oscilatoriu: sistemul nu se mai întoarce la starea initiala, urmând traiectorii diferite.
Asistenta sociala an 3
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
