Windows și Word

I. Introducere

I.1. Calculatorul şi ştiinţele sociale

Încă de acum douăzeci de ani un important autor american J. Naisbitt, în lucrarea devenită

celebră Megatendinţe (1984) atrăgea atenţia asupra expansiunii mondiale a tehnologiilor

informaţiei cu consecinţe dintre cele mai spectaculoase pentru omenire în general. Se întrevedea

astfel:

- legătura dintre descoperirile informaticii şi schimbarea socială,

-limitarea privilegiului informaţional,

-obligativitatea instruirii intensive,

-creşterea ponderii din PIB dată de domeniul informaticii şi informaţiei în general,

-intensificarea schimbului de date “on-line”

-dependenţa stimulativă reciprocă dintre software (ansambluri de programe, instrucţiuni

date etc.) şi hardware (componentele mecanice şi electronice ale unui computer).

Este evident că toate aceste presupoziţii s-au adeverit şi au fost întărite de evoluţiile viitoare.

Astăzi considerăm normal să comunicăm prin Internet, să vorbim de „magistrale ale informării”, să

amintim de cyber-spaţiu etc. Toate aceste înlesniri ale civilizaţiei electronice sunt intermediate de

ordinator (computer) aflat şi el în plină evoluţie tehnologică. Profesionalizarea în cele mai variate

domenii nu mai poate face abstracţie de calculator şi tocmai de aceea se impune cunoaşterea

elementelor de bază ale noilor tehnologii.

În ce priveşte studenţii în ştiinţele sociale considerăm, după experienţa deja vizibilă în

diverse sisteme universitare, că sunt strict necesare următoarele abilităţi:

-familiarizarea cu mediul Windows 95/98/XP ca şi cadru general de funcţionare al

calculatorului

-generarea de texte şi gestionarea acestora prin intermediul programului Word

-gestionarea bazelor de date cu programul Excel

-prezentarea rezumată a comunicărilor publice prin intermediul programului Power Point.

-familiarizarea cu procedurile statistice specifice ştiinţelor sociale prin programul SPSS.

-cunoaşterea principalelor proceduri pentru căutarea informaţiilor pe Internet.

Este evident că orice student îşi poate lărgi şi singur aria de preocupări existând diverse alte

produse software care pot răspunde acestor exigenţe, dar ne-am oprit aici la pachetele soft cele mai

accesibile şi mai răspândite.

I.2. Ce este un calculator (computer)?

Noţiunea de computer trimite la „computare” sau la „computaţia” (prelucrarea) informaţiilor iar

acest lucru este posibil prin articularea acţiunilor părţii hardware (echipamentele electro-mecanice)

şi a părţii software (programe diverse). Practic prelucrarea informaţiilor presupune un spaţiu fizic de

stocare, memorare etc. precum şi programe, proceduri, algoritmi etc. prin intermediul cărora

calculatorul îndeplineşte o serie de sarcini în folosul utilizatorului. Pentru aceasta computerul

dispune de un limbaj specializat (limbaj maşină) care este deosebit de complex şi care rămâne

ascuns utilizatorului: acesta foloseşte de obicei programe simplificate ca şi interfaţă de comunicare

cu computerul. Computerul se poate prezenta în diverse forme: cu toate componentele la vedere

(reunind un monitor, o unitate centrală, o tastatură, un mouse etc.), de tip laptop, ca un terminal al

unei reţele de computere etc. Dar indiferent de formă orice computer are următoarele două

componente:

1. Unitatea centrală ( procesor, placa de baza, memorie RAM etc.)

2. Echipamente periferice ( hard disc, floppy-disc, cd-rom, monitor, tastatură, maus etc)

Vom prezenta în continuare câteva caracteristici ale acestor componente şi rolul lor în

arhitectura şi funcţionarea computerului:

1. Procesorul numit şi CPU (Central Processing Unit) reprezintă „creierul” computerului

deoarece nici o operaţie nu se desfăşoară fără acesta. Practic procesorul coordonează

întreaga activitate a computerului şi efectuează toate operaţiile matematice. De

performanţele tehnice ale procesorului va depinde viabilitatea, puterea şi rapiditatea

computerului în general.

2. Placa de bază (mainboard/motherboard) reprezintă platforma hardware pe care se

implementează majoritatea componentelor calculatorului. Aceste componente pot fi

cuplate în nişte locuri speciale (sloturi) sau pot fi integrate în placă (de exemplu placa

de sunet sau cea video pot fi în această situaţie). Placa de bază interconectează prin

circuite electronice procesorul, elemente de memorie, hard-discul, plăcile audio/video

şi de reţea, modemul etc. dar şi alte echipamentele periferice (tastatură, maus, CDROM

etc.). Placa de bază este aleasă în funcţie de procesor.

3. Memoria1 RAM (Random Acces Memory) foloseşte la stocarea temporară a datelor şi

informaţiilor acestea putându-se pierde la o întrerupere accidentală a computerului

ceea ce înseamnă că memoria RAM se reiniţializează la fiecare deschidere a

calculatorului. Modulele de stocare sunt fixate pe placa de bază şi cu cât mărimea lor

este mai mare (de ex. 128-256 Mb DDR/SDRAM) cu atât viteza de lucru este mai

mare. Memoria RAM se adaugă memoriilor ROM şi CMOS indispensabile

funcţionării oricărui computer.

4. Hard-discul (discul dur sau HDD) reprezintă acel suport în care sunt stocate pe termen

lung toate aplicaţiile software necesare funcţionării ordinatorului sau în general

aplicaţiile şi programele necesare utilizatorului. Capacitatea mare a HDD de peste 20

Gb este astăzi curentă, importantă fiind şi viteza de memorare a acestuia.

5. Floppy-discul (dischetă) este un suport de stocare a datelor cu o memorie de 1,44 Mb

computerul având şi o unitate de lectură a dischetelor. Un dispozitiv plasat pe parte

posterioară a dischetelor permite securizarea acestora.

6. CD-ROM –echipament periferic care permite lectura unui CD (care are o capacitate

cuprinsă între 600-700 Mb iar ca unitate audio cca. 80 minute) dar şi

imprimarea/ştergerea acestuia în varianta CD-RW. Există şi variante numite DVDROM-

RW pentru lectura/inscripţionarea CD-urilor de tip DVD.

7. Monitorul (Display) reprezintă interfaţa de lucru dintre utilizator şi computer sub

forma unui ecran cu mărimea de 15,17, 19... inch. Monitorul poate fi catodic sau cu

cristale lichide şi trebuie să aibă anumite caracteristici pentru protecţia ochilor

utilizatorului.