Societatea literara Junimea a luat fiinta la Iasi "in iarna anului 1863 - primavara anului1864"1), avand ca membri fondatori pe T. Maiorescu, P. P. Carp, Iacob Negruzzi, V. Pogor, Theodor G. Rosetti. La inceput intrunirile se tineau saptamanal, vinerea ("ziua Venerii", obisnuia sa zica V. Pogor), alternativ in casele lui Maiorescu si Pogor. Din toamna anului 1876, ia fiinta la Bucuresti o a doua Junime, ale carei sedinte aveau loc, la inceput, acasa la Odobescu, apoi la T. Maiorescu, de regula vinerea sau sambata. intre timp, cativa dintre junimistii ieseni marcanti se mutasera in capitala tarii, printre acestia, Carp, Eminescu, Slavici, Rosetti, Maiorescu insusi. Lor li se adauga in curand o achizitie importanta, I. L. Caragiale, urmat mai apoi de Duiliu Zamfirescu.
De ce Junimea? Numele societatii pare sa fi fost dat cu totul intamplator de Th. Rosetti (altfel, figura cea mai stearsa dintre intemeietori). Cineva incercase s-o numeasca mai inainte "Ulpia Traiana", trezind hohotele de ras ale asistentei. Propunerea timida, cu jumatate de gura, a lui Rosetti a fost acceptata imediat, dupa care urmeaza ritualul botezului savarsit, ca de obicei in astfel de imprejurari, de V. Pogor. Evenimentul pare a fi un prim semn de atitudine "ostensibil antipedanta" la Junimea ieseana. Aici, in fosta capitala a Moldovei, spiritul latinist era destul de puternic in acel moment, generand peste cativa ani vigurosul atac maiorescian din studiul in contra scoalei Barnutiu (1868). Universitatea cel putin se afla in stapanirea lui Barnutiu si a numerosilor sai adepti.
inainte de a incerca sa dam si alte raspunsuri la intrebarea formulat[ mai ]nainte, sa precizam ca nu este nici o legatura intre Junimea ieseana si societatea "Junimea romana" infiintata de studentii romani la Paris in anul 1851. Dupa cum o alta grupare cu titlu similar, "Romania juna", societate culturala si literara, va lua fiinta abia la 25 martie 1871 la Viena. Aceasta va constitui insa, cu timpul, o prelungire a programului si ideilor junimiste. I. Slavici, ales presedinte in primul comitet de conducere, si Eminescu, in perioada studiilor vieneze, vor lua parte la intrunirile societatii si mai ales la organizarea grandioasei serbari de la Putna (400 de ani de la intemeierea manastirii lui stefan cel Mare). in Almanahul Societatii academice social-literare "Romania juna" din 1883, Eminescu va publica pentru prima data poemul Luceafarul, iar T. Maiorescu eseul Progresul adevarului. De altfel, intregul numar din Almanah fusese pregatit la Bucuresti de Maiorescu.
Nu e deloc lipsit de interes, totusi, sa amintim, intr-un context european al filiatiilor si influentelor, de "Germania tanara", denumire colectiva care-i grupa pe scriitorii si revolutionarii germani de dupa anul 1830. Dintre acestia, istoricii literari citeaza nume ca Heinrich Heine, Ludolf Wienbarg, Heinrich Laube, dar mai ales Karl Gutzkow, autor - printre altele - al piesei Nihilistii (Die Nihilisten, 1853).2) Capii Junimii nu erau straini de acesti autori de notorietate in Germania anilor cand isi faceau ei studiile la Berlin sau la Bonn. Nu e vorba aici de identificarea unei influente directe, ci doar de asezarea intr-un context mai larg a fenomenului junimist, eventual de raportarea la modele, care pot actiona si inconstient (ca orice fenomen creator autentic - de "personanta", cum ar spune Blaga). Sa mai retinem, in aceeasi ordine de idei, ca in Italia, Giuseppe Mazzini punea la 1830 bazele miscarii "Italia tanara" si cam in aceeasi perioada se constituise si "Polonia tanara". Mai aproape de aceste miscari, desi oarecum tardiv, se afla fara indoiala "Romania juna" de la Paris, amintita mai inainte. Dimpotriva, criticismul Junimii iesene se afla aproape la polul opus. in ciuda negatiei vehemente a trecutului imediat, junimistii sunt in realitate conservatori si, teoretic, se revendica de la evolutionismul german si englez. Lucrarea Istoria civilizatiei in Anglia de H. T. Buckle a fost una din cartile cele mai dezbatute, multa vreme, in sedintele Junimii, constituind la inceput subiect de expuneri publice pentru T. Maiorescu si V. Pogor, in cadrul cilcului de "prelectiuni poporale". Un studiu asupra cartii lui Buckle publica Pogor in primul an al Convorbirilor literare (15 mai 1867).3)
Acestea sunt, pe scurt, datele principale care circumscriu aparitia Junimii iesene. Nu intram in alte detalii istoriografice, oricat de interesante ar fi acestea. in schimb, incercam sa revenim la denumirea data societatii, aparent cu multa usurinta si in modul cel mai spontan cu putinta. Noua determinanta ni se pare, in alegerea numelui Junimii (e drept, fara o deliberare speciala), optiunea de generatie, exprimata clar de membrii grupului fondator. Erau cu totii de varste apropiate, intre 20 (Iacob Negruzzi) si 30 de ani (V. Pogor). T. Maiorescu, de curand rector al Universitatii iesene, avea 23 de ani, iar Petre P. Carp, viitorul lider politic al gruparii, abia implinise 26 de ani, la fel cat Th. Rosetti. Omogenitatea grupului nu poate fi pusa la indoiala, sprijinindu-se - cum observa T. Vianu - "pe consensul mai multor vointe", in timp ce o personalitate puternica ii domina in permanenta. Mai toti facusera studii temeinice de filosofie si drept in Germania sau la Viena, cu exceptia lui Pogor si Rosetti (care studiasera si la Paris), si impartaseau aceleasi idei "de ordine, de organicism, de istorism, punct de plecare al ideologiei junimiste
-Ioan Slavici, Opere, I - IX, ed. ingr. si pref. de D. Vatamaniuc, E. P. L. si Minerva, Bucuresti, 1967 - 1978.
-Ioan Slavici, Nuvele, Postfata si bibliografie de Mircea Braga, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987.
-Magdalena Popescu, Slavici, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977.
-N. Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul romanesc, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980.
-Mircea Zaciu, Modernitatea lui Slavici in vol. Viaticum, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983.
-Vasile Popovici, Lumea personajului, Ed. "Echinox", Cluj, 1997.
-Ioan Petru Culianu, "Nimicirea fara mila" in nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici (1881), in vol. Studii romanesti I, Traduceri de Corina Popescu si Dan Petrescu, Ed. Nemira, Bucuresti, 2000.
-D. Vatamaniuc, Ioan Slavici si lumea prin care a trecut, Ed. Academiei, Bucuresti 1968.
-D. Vatamaniuc, Ioan Slavici. Opera literara, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970.
-Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, E. P. L., Bucuresti, 1968.
-Constantin Cublesan, Ioan Slavici, Scriitori romani comentati, Ed. Recif, Bucuresti, 1994.
-G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, FRLA, Bucuresti, 1941.
-Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani, Editura Contemporana, Bucuresti, 1941.
-Ion Breazu, Slavici si Confucius, Cluj, 1946.
-Eugen Todoran, Tragicul in "Moara cu noroc", in Tribuna, nr. 11, 1973.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
