Le Prieure de Sion - societate secreta fondata in 1099 - este o organizatie reala. In 1975, in cadrul Bibliotecii Nationale din Paris au fost descoperite o serie de suluri de pergament, denumite apoi Les Dossiers Secrets, in care erau mentionate numele unor membri ai acestei organizatii, printre care Sir Isaac Newton, Sandro Botticelli, Victor Hugo si Leonardo da Vinci.
Opus Dei este o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatican, care a starnit de curand controverse ca urmare a relatarilor despre utilizarea unor tehnici de coercitie si spalare a creierelor si cu privire la o practica periculoasa cunoscuta sub numele de "mortificare corporala". In 2002, Opus Dei a finalizat construirea unui Sediu Central National in valoare de 47 milioane de dolari, pe Lexington Avenue, la numarul 243, in New York.
Toate operele de arta, obiectivele arhitecturale, documentele si ritualurile secrete mentionate in aceasta carte sunt reale.
Prolog
Muzeul Luvru, Paris
22.46
Renumitul custode Jacques Sauniere se impletici pe pardoseala Marii Galerii a muzeului. Se repezi la cel mai apropiat tablou pe care-l zari, un Caravaggio. Se prinse de rama aurita si apoi batranul de saptezeci si sase de ani trase de ea pana ce o desprinse de pe perete si se prabusi cu panza la piept.
Dupa cum anticipase, un grilaj de fier bubui in apropiere si bloca intrarea in galerie. Parchetul se zgudui. Undeva, departe, o alarma incepu sa tiuie.
Custodele ramase intins pe jos o clipa, incercand sa-si recapete suflul si sa decida ce are de facut in continuare. "Sunt inca in viata." Se trase intr-o parte de sub panza si privi in jur, in cautarea unui loc in care sa se ascunda.
O voce rasuna, cutremurator de aproape:
- Nu misca!
In patru labe, custodele incremeni. Usor, cu miscari lente, isi intoarse capul.
La nici cinci metri distanta, dincolo de poarta inchisa, atacatorul - care avea o constitutie robusta, il privea printre gratiile de fier. Era inalt si lat, cu pielea albicioasa, de parca ar fi fost a unei fantome, si parul rar, alb si el. Ochii lui aveau irisul roz si pupila rosie-vinetie. Albinosul scoase un pistol din buzunar si, printre barele de fier, il indrepta spre custode.
- N-ar fi trebuit sa fugi, spuse acesta cu un accent greu de iden?tificat. Acum, spune-mi unde e!
- Ti-am spus deja, baigui batranul si ingenunche umil pe podea. Habar n-am despre ce vorbesti!
- Minti!
Omul il privea fara sa i se clinteasca un muschi macar; singura licarire de viata parea a fi sclipirea din ochii lui rosii.
- Tu si confratii tai aveti ceva ce nu va apartine, adauga.
Custodele simti cum un val de adrenalina i se revarsa in vene.
"Cum e posibil sa stie asta?"
- Iar in noaptea asta va reveni in mainile posesorilor lui de drept. Spune-mi unde e ascuns, si te las in viata.
Albinosul isi indrepta arma spre teasta batranului:
- E un secret pentru care merita sa mori?
Sauniere abia mai putea respira.
Matahala isi lasa putin capul pe umar, privind in lungul tevii, gata sa traga.
Custodele isi ridica mainile in semn de aparare:
- Asteapta... sopti el. Iti voi spune tot ce vrei sa stii.
Apoi rosti lent, cu grija, cuvintele pe care le repetase de atatea ori inainte, minciuna pe care o pregatise de mult... si pe care se rugase sa nu fie vreodata nevoit s-o spuna.
Cand ispravi de vorbit, atacatorul sau zambi incantat.
- Da. Este exact ceea ce mi-au spus si ceilalti.
Sauniere incremeni. Ceilalti?
- I-am gasit si pe ei, ranji Albinosul. Pe toti trei. Tu mi-ai con?firmat ce mi-au spus ei.
"Nu se poate!" Adevarata identitate a custodelui, ca si identitatile celor trei senesali, era aproape la fel de sfanta ca si secre?tul pe care il pastrau. Acum Sauniere isi dadu seama ca, respectand procedura stricta, senesalii ii servisera individului aceeasi minciuna inainte de a-si gasi sfarsitul. Asa cerea protocolul.
Albinosul isi atinti din nou arma:
- Dupa ce vei muri, eu voi fi singurul care stie adevarul.
"Adevarul". In aceeasi fractiune de secunda, Sauniere isi dadu seama cu oroare de realitate. "Daca mor, adevarul va fi pierdut pentru totdeauna." Instinctiv, sari intr-o parte, incercand sa se adaposteasca.
Arma bubui si custodele simti o arsura atunci cand glontul ii patrunse in stomac. Cazu cu fata in jos... chircindu-se de durere. Cu miscari incete, se rostogoli si isi privi atacatorul printre gratii.
Pistolul era indreptat spre capul sau.
Isi inchise ochii. In mintea lui, frica se impletea cu regretul.
Clicul secand al incarcatorului gol rasuna de-a lungul galeriei.
Sauniere deschise ochii.
Albinosul isi cerceta arma, aproape amuzat. Isi duse mana la buzunar, dupa un alt incarcator, dar paru ca se razgandeste si privi calm spre abdomenul custodelui:
- Eu mi-am terminat treaba aici.
Batranul se uita in jos si vazu gaura pe care o lasase glontul in panza alba a camasii. Era inconjurata de un inel sangeriu, la cativa centimetri sub stern. Stomacul. Cu cruzime parca, glontul ii ratase inima. Ca veteran al razboiului din Algeria, custodele stia ce moarte lenta si cumplita il astepta. Timp de cincisprezece minute, acizii din stomac i se vor scurge in cavitatea toracica, otravindu-l incetul cu incetul, din interior.
- Durerea e un lucru bun, monsieur, spuse Albinosul, dupa care disparu.
Ramas singur acum, Jacques Sauniere isi indrepta din nou privirea spre poarta de fier. Ramasese captiv aici, inauntru, iar usile nu aveau sa se deschida decat dupa cel putin douazeci de minute. Pana atunci insa, el va fi mort. Cu toate acestea, spaima care ii strangea inima era cu mult mai rea si mai puternica decat frica de moarte.
"Trebuie sa transmit secretul."
Ridicand u-se cu greu in capul oaselor, gandul ii zbura spre cei trei confrati ai sai, asasinati... la generatiile dinaintea lor... la misi?unea care le fusese incredintata.
"Un neintrerupt lant al cunoasterii."
Iar acum brusc, in ciuda tuturor precautiilor... in ciuda tuturor masurilor de prevedere... Jacques Sauniere ramasese unica veriga in viata, singurul pastrator al unuia dintre cele mai mari secrete care au existat vreodata.
Desi tremura, izbuti sa se ridice in
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
