Rezistenele betonului

3.1 Comportarea betonului solicitat la compresiune axiala3.1.1. Consideratii teoretice

Ruperea unor elemente din beton armat supuse la compresiune are un caracter progresiv, desfasurandu-se in etape evolutive care au loc putin cate putin si in stransa legatura unele cu altele. Betonul este un conglomerat artificial format din agregate inerte, legate impreuna prin piatra de ciment; aceasta structura spatiala si eterogena include un volum semnificativ de pori, micro-pori si goluri, in totalitate sau partial umpluti cu apa sau cu aer; aceste defecte de structura joaca un rol determinant in degradarea structurii betonului sub sarcina.

Starile de tensiuni si deformatiile longitudinale si transversale apar in masa betonului in timpul procesului de incarcare; concentrari de efort apar langa defecte de structura. Rezistenta la intindere a betonului este mult mai rapid atinsa de eforturile de intindere si apar fisuri.

Cauza principala de rupere a betonului la compresiune este aparitia si cresterea eforturilor de intindere, pe directie transversala, care produc micro-fisuri in aceeasi directie ca si fortele de actiune. Limita de micro fisurare R0 = (0,3 ... 0,8) Rb, fiind depasita apare fenomenul de micro-fisurare. In continuare, cu cresterea incarcaturii, micro-fisurile se raspandesc si in final aceste micro-fisuri se unesc, formandu-se fisuri vizibile ruperea propriu-zisa se produce atunci cand fisurile sau sistemul de fisuri impanzesc intregul elementul.

Ruperea betonului supus la compresiune axiala are loc treptat, ca urmare a unor micro-fisuri interne, dar procesul de micro-fisurare nu este auto-accelerat.

Tipul de cedare poate fi influentata de:o Existenta sau nu de frecare dintre platanul presei hidraulice si proba;o legatura intre platan si proba;o viteza de incarcare.

Atunci cand exista frecari de suprafata intre platan si proba, deformarea transversala a epruvetei din beton este impiedicata in zona de contact, ruperea apare la o valoare conventionala a rezistentei cubice prin aparitia unor fisurii inclinate dinspre colturile probei, Fig 1.2a.

Micsorarea frecarii la zona de contact conduce la cedarea caracterizata prin fisuri pararelele cu directia fortei, pentru eforturi mai mici decat in cazul cu frecarii. Scaderea frecarii este realizata prin adaugarea unui strat de lubrifiant intre proba si platanul presei de incercare.