Zoroastrismul

Capitolul I

Mai ȋnainte de Zoroastru

Răsfoind file de istorie, aflăm cum în Orientul Apropiat, la Vest de râul Indus, la Est de Mesopotamia, la Sud de Marea Caspică şi la Nord faţă de Golful Persic, într-un vast podiş, au constituit state, imperii, rând pe rând, cele trei popoare de elamiţii, mezi şi persani care ȋn timp au format poporul iranian.

Din când în când, în trecerea lor prin lume, ei au lăsat loc şi altor neamuri precum asirienii, macedonenii, arabii, mongolii, dar în cele din urmă, prin anul 1935 d. Hr., şi-au ales denumirea statală de Iran, ce rezidă în denumirea lor indo-europeană de airynes, aryenes, adică grupul oamenilor nobili ai triburilor indo-europene din Asia Septentrională.

Statele iraniene antice

I. Statul Elamit

Folosindu-ne, între alte izvoare, şi de Sfânta Scriptură, descoperim cel dintâi popor istoric (Facere 14 : 1) din perimetrul sudic iranian, poporul elamit, care prin mileniul III, în. Hr. se constituie deja în Statul Elam, cu capitala la Awan apoi la Susa, în partea de răsărit al deltei formată de cursul râurilor Tigru şi Eufrat, în imediata vecinătate răsăriteană a Mesopotamiei. Ca civilizaţie, Elamul este influenţat de Mesopotamia, din care şi făcea parte în secolele XXIV-XXIII, î. Hr., în Statul Akkadian, iar în cursul secolului XXI, încorporat în Statul Sumerian, refăcut de Dinastia a III-a din Ur. În anul 2004, î. Hr., elamiţii cuceresc oraşul Ur şi pun astfel capăt Dinastiei a treia din Ur şi implicit Statului Sumerian. Apogeul politic şi cultural al Statului Elam este consemnat în secolul XIII-XII, î. Hr., când Elamul se întinde din nou până în Mesopotamia Centrală. Elamiţii prăbuşesc în Babilon dinastia kasiţilor, dar pe la finele mileniului II, în. Hr., pătrund în Podişul Iranului, migrând dinspre Nord, triburile indo-europene ale mezilor şi ale perşilor, care vor slăbi puterea elamiţilor, aşa că prin anul 639 î. Hr., existenţa lor statală se încheie, fiind cuceriţi de Asiria. Ca neam însă elamiţii sunt prezenţi şi în mijlocul secolului I, d. Hr. (Fapte 2 : 9) la Ierusalim, în mijlocul evenimentelor provocate de coborârea Duhului Sfânt, în ziua de Cincizecime. Atunci o mică parte dintre ei sunt botezaţi şi cuprinşi între cei aleşi ca pietre vii la zidirea Bisericii lui Hristos.

Statul Med

Cum s-a arătat, pe la finele mileniului II, în. Hr., pătrund în Podişul Iranului, migrând dinspre Nord, triburile indo-europene ale mezilor şi ale perşilor. Mezii se aşează mai la nord şi vor reuşi alcătuirea unui stat pe la sfârşitul secolului VIII, în. Hr., în dependenţă de Asiria. Voar avea însă organizare proprie cu capitala la Ecbatana. Cu cel de-al treilea rege, Ciaxare (Cyaxerses) (630-584), se vor desprinde de Asiria şi, consolidând puterea statului, vor începe transformarea lui în imperiu. Vor cuceri Anatolia, iar în răsărit se vor apropia de Podişul Pamir. În Nord vor atinge Munţii Caucaz şi se vor apropia de Himalaia, iar în Sud vor atinge Golful Persic. Imperiul Mezilor este consacrat pentru aproximativ o sută de ani. În 550, î. Hr., regele persan Cyrus al II va cucerii Media.

Statul Persan

În secolul VIII, î. Hr., aproximativ în perimetrul vechiului Elam, se constitue statul persan. Fondatorul său de drept este considerat legendarul Ahaimene (Achaimanes), în jurul anului 700, î. Hr. Acestuia îi urmează, pe la aproximativ 675, Vistaspe (Teispes, Istaspe), dar cel care va face Persia o mare putere va fi Cyrus al II-lea (559-532, 525), care a înfrânt Media, a cucerit posesiunile Imperiului Med şi a extins puterea persană în tot Orientul Mijlociu şi Apropiat, dintre Indus şi Tracia, iar în Africa a cucerit Egiptul, Nubia şi Etiopia.

Capitala statului va fi iniţial Pasargades, iar apoi Persepolis, oraş capitală zidit în vecinătatea celui dintâi, chiar în acest scop. Ȋn cadrul statului persan se remarcă regii: Cambyse şi Darius I.

Sub Darius III, Imperiul se prăbuşeşte, prin pierderea bătăliilor de la Isso (333 î. Hr.) şi Gaugamela (331, î. Hr.), în favoarea macedonienilor conduşi de Alexandru Macedon (cel Mare). Darius III este asasinat de o conjuraţie a satrapilor şi astfel Imperiul Persan se sfârşeşte, intrând în lumea elenistică.

Influenţa elenistică

După moartea lui Alexandru, Persia intră, pentru un secol în componenţa Regatului Seleucid după care se desprinde şi se constituie în Regatul Parţilor (250, î. Hr. -226, d. Hr.), apoi în Regatul Sasanid (226-651).

Influenţa arabă

Regatul Sasanid se va sfârşi sub cuceririle arabe dintre anii 635-651. Sub arabi, Persia va adopta islamul.

Intemeierea statului Iranian

Prin secolul IX, Persia se desprinde de stăpânirea arabă şi, traversând o perioadă obscură, ȋncearcă să se consolideze ca stat independent. Însă ȋn sec. XIII-XIV va fi sub stăpânire mongolă. După prăbuşirea puterii mongole, ȋn anul 1499 Ismail I reuşeşte un nou stat centralizat. Noua Persie va face cu greu faţă politicii medievale, dar va rezista şi va trece şi de epoca modernă ajungând ca în 1935 să se proclame Stat Iranian, după vechea denumire indo-ariană airynes, aerynes. Azi Statul Iranian ȋncearcă să se afirme din nou ȋntre statele puternice ale lumii. Vom vedea dacă şi cum va reuşi. Menţionăm că a rămas preponderent islamic, din punct de vedere religios.