Utrenia

A. NOTIUNI INTRODUCTIVE SI RANDUIALA SLUJBEI

1. Numirile slujbei

Cuvintul Utrenie, intrebuintat de obicei in limba noastra pentru numirea slujbei de dimineata, este de origine slavona (de la utro = dimineata) si traduce cuvintul grecesc `O 0????? (aurora, zorii zilei, revarsatul zorilor) sau forma lui adjectivala, de unde vine romanescul ortrina, intrebuintat pina nu de mult, in unele regiuni ro?manesti, in loc de utrenie.

Se mai intrebuinteaza (mai ales in Transilvania si Bucovina) ter?menii, de origine latineasca, minecat, minecare si minec.inda, derivali de la cuvintul latinesc manicare (a se scula de dimineala, in zori, ina?inte de rasaritul soarelui), derivat si el din mane - dimineata. S-a mai intrebuintat si denumirea de Laude (Laudes, Hvalite), folo?sita si acum in Biserica Romano-Catolica pentru indicarea slujbei de dimineata, pentru ca una dintre partile cele mai importante ale acestei slujbe o alcatuiesc psalmii de lauda (Ps. CXLVIII s.u.), cintati spre sfir?situl ei.

2. Timpul savirsirii

Cit priveste timpul (momentul din zi) la care se savirseste, odini?oara (ca si azi in unele minastiri), slujba Utreniei se suvirsea in ultima parte a noptii, adica incepea dis-de-diminea-ta, cam cu doua-trei ore inainte de rasaritul soarelui, asa cum arata si rugaciunile citite de preot in taina, in timpul celor sase psalmi ;(vezi mai departe). Se potri?vea asa ca svetiltza sau lumininda sa se cinte cand incepea sa se lumi?neze de ziua, iar doxologia (<<Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat lumina...>>) coincidea cu ivirea primelor raze ale soarelui.

Astazi, numai Utrenia Pastilor mai pastreaza, peste tot, caracterul nocturn al Utreniei de odinioara (iar pe alocuri si cea a Craciunului), savirsindu-se dupa miezul noptii ; in celelalte zile, Utrenia se savir?seste de obicei dimineata, dupa rasaritul soarelui; In minastiri si in unele catedrale, sau chiar biserici de enorie si mai ales la orase, in ajunul duminicilor, al sarbatorilor imparatesti si al sfintilor cu prive?ghere, Utrenia se savirseste de cu seara, in continuarea Vecerniei si a Litiei, si atunci poarta denumirea de Priveghere (slujba de noapte). Tot de cu seara se face, de regula (atit in manastiri cit si in bisericile de enorie), miercuri si vineri in saptamina a cincea a Postului Mare precum si in toata Saptamina Patimilor, dar singura, adica fara sa fie unita cu Vecernia, si atunci poarta denumirea de Vdenie sau denie (de la slavonescul vdenia - veghere, priveghere).

3. Rinduiala Utreniei sarbatorilor

Ca si la Vecernie, rinduiala Utreniei difera ca marime si solem?nitate dupa gradul si importanta zilelor liturgice in care se savirseste. In aceasta privinta putem distinge trei variante mai importante ale Utreniei :

a) - Utrenia duminicilor ;

b) - Utrenia praznicelor imparatesti si a sfint.ilor cu serbare si

c)- Utrenia zilelor de rind (mai simpla si mai scurta).

Cum insa intre Utrenia duminicilor si cea a sarbatorilor din cursul saptaminii sint prea putine deosebiri, noi vom expune, ca si la Vecernie, mai intii rinduiala Utreniei sarbatorilor in general, mentionand, la timpul cuvenit, micile deosebiri dintre rinduiala dutninicilor de o parte si rinduiala celorlalte sarbatori, de alta.

La vremea randuita, paracliserul (cintaretul) trage clopotele si toaca pentru intrare (toaca mare).

Preotul intra in biserica si apoi in altar, dupa aceeasi regula ca si seara la Vecernie (vezi in urma, la cap. respectiv).

Se citeste mai intii Miezonoptica, dupa rinduiala ei din Ceaslov (vezi la cap. respectiv); iar cind trebuie sa se inceapa Utrenia, preo?tul vine in mijlocul bisericii, se inchina de trei ori spre rasarit, depune metanie la tronul arhieresc (in minastiri isi ia binecuvintarea de la cel mai mare, daca e de fata), apoi intra in altar pe usa dinspre miazazi, se inchina in fala Sfintei Mese, isi pune epitrahilul dupa regula stiuta si ia cadelni(a in mina, binecuvintind tamiia, cu formula :<<Tamiie iti aducem...>>. Apoi deschide dvera si stind in fata Sfintei Mese, cu capul acoperit, da hinecuvintarea (<<Binecuvintat este Dumnezeul nostru...>>), cadind totodata crucis. Continua apoi sa cadeasca in sfintul altar, facind cadire mare (in toata biserica).

Cintaretii raspund:<<Amin. Veniti sa ne inchinam...>> (in Postul Mare incep cu rugaciunile introductive obisnuite : <<Sfinte Dumnezeu?le...>> si celelalte) si citesc psalmii XIX si XX (<<Auza-te Domnul in ziua necazului...>> si :<<Doamne, intru puterea Ta se va veseli .impa?ratul...>> ), continuind indaia cu rugaciunile introductive obisnuite (<<Sfinte Dumnezeule..., Preasfinta Treime... Tatal nostru...>>). In timpul acesta preotul face cadirea, in asa fel ca la <<Tatal nostru...>> sa fie reintors in naos si stind in mijloc, sub policandru, sa rosteasca ecfo?nisul: Ca a Ta este imparatia...>> ; iar cind zice :<<.,.a Tatalui si a Fiului si aSfantului Duh...>> cadeste de trei ori spre altar, dupa care continua cadirea, ca de obicei, reintrind in altar pe usa dinspre miazazi.

Dupa ecfonisul de mai sus, la strana se citesc cele trei tropare ale crucii (,,Mintuieste, Doamne, poporul Tau..., Slava..., Cel ce Te-ai inaltat pe cruce de bunavoie.... Si acum..., Ocrotitoare, infricosata si neinfrun-tata...") .

Dupa aceasta, preotul, stind in fata Sfintei Mese cu cadelnita in mina, zice ectenia intreita scurta: <<Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule...>> si celelalte (vezi Liturghierul), cadind de