Modulului Psihopedagogic - Nivel I

I.OBIECTIVE:

• Definirea noţiunilor: psihologie şcolară / educaţională, metodă;

• Identificarea obiectului şi sarcinilor Psihologiei educaţionale;

• Stabilirea locului pe care il ocupa Psihologia educationala in cadrul altor ştiinţe psihologice;

• Evidenţierea necesetităii formaţiei psihologice a viitoarelor cadre dudactuce;

• Analiza conceptului de metodă;

• Descrierea specificului metodelor Psihologiei şcolare.

II. TEMATICĂ

1. OBIECTUL ŞI PROBLEMELE PSIHOLOGIEI ŞCOLARE

- Obiectul Psihologiei şcolare

- Sarcinile Psihologiei şcolare

- Locul Psihologiei şcolare în cadrul ştiinţelor psihologice

- Necesitatea formaţiei psihologice a viitoarelor cadre didactice

2. METODELE PSIHOLOGIEI ŞCOLARE

- Cercetarea psihologică ştiintifică

- Conceptul de metodă. Specificul metodelor Psihologiei şcolare

- Observaţia

- Experimentul

- Convorbirea

-Chestionarul

- Ancheta psihologică

- Metoda biografică

- Metoda analizei produselor activităţii

- Metodele psihometrice

III. SUPORTUL INFORMAŢIONAL:

1. Obiectul şi metodele Psihologiei şcolare

1.1. Obiectul şi problemele Psihologiei şcolare

1.1.1. Obiectul Psihologiei şcolare

Psihologia şcolarăeste o ramură aplicativă a psihologiei generale, ştiinţă, care, aşa cum desprindem din analiza etimologică a cuvântului psihologie(psyche = psihic, suflet, spirit şi logos =cuvânt, cunoaştere), este centrată pe studierea activităţii psihice (regăsită în procese, însuşiri, mecanisme şi capacităţi) în scopul explicării şi optimizării existenţei umane. Psihologia şcolară studiază legile apariţiei şi dezvoltării proceselor şi însuşirilor psihice ale personalităţii umane aflate în interacţiune activă cu sistemul cerinţelor externe şi în condiţiile exercitării influienţelor instructiv -educative. Psihologia şcolară studiază procesul instructiv-educativ din punct de vedere psihologic, în perspectiva îmbunătăţirii activităţii profesionale a cadrului didactic şi favorizării autorealizării personalităţii elevului.

Principalele probleme care configurează obiectul psihologiei şcolare sunt:

- legile activităţii psihice şi psihosociale ale elevilor, caracteristicile dezvoltării acestora de-a-lungul vârstelor şcolare;

- formele specifice de manifestare a proceselor, funcţiilor, însuşirilor, trăirilor psihice, în raport cu conţinuturile învăţării şi cu particularităţile înfluenţelor educaţionale;

- studierea teoretico-aplicativă a metodelor de studiere a fenomenelor psiho-pedagogice, a personalităţii elevilor, precum şi valorificarea generalizărilor validate în activitatea didactică;

- analiza psihologică a metodelor de predare-învăţare, de educaţie;

- evoluţia comportamentelor şi a variabilelor educaţionale în relaţia profesor-elev, în grupul şcolar şi la nivelul activităţilor cu caracter integrativ (sociale, cultural-artistice, profesionale);

- dinamica şi importanţa conduitei didactice ca modalitate specifică de autoprezentare şi totodatã de influenţare a altora în raport cu competenţa profesională;

Oricât de complete şi actuale sunt pregătirea de specialitate şi cea metodologică, în mod curent, conduita didactică apelează atât la dimensiunea intrapersonală, de interioritate psihică a personalităţii (dispoziţii, inteligenţă, etc.) cât şi la cea interpersonală (elev-cadru didactic, grup, clasă-cadru didactic).

O pregătire psihopedagogică instituţionalizată devine un argument profitabil în favoarea tezei de evidentă actualitate că profesorul trebuie să fie, prin definiţie, o personalitate eficientă.

1.1.2. Sarcinile Psihologiei şcolare

Pe fondul obiectivelor enunţate, Psihologia şcolară are de urmărit un ansamblu de sarcini, dintre care cele mai semnificative sunt:

1. dezvăluirea complexităţii şi dificultăţii activităţii instructiv-educative, nuanţarea acesteia în funcţie de factori, situaţii, nivele de vârstă, particularităţi individuale ;

2. delimitarea influenţelor favorabile activităţii şcolare, ordonarea şi asigurarea succesiunii acestora, în raport cu rolul lor pentru evoluţia personalităţii elevilor;

3. cunoaşterea, de către fiecare cadru didactic, a avantajelor şi riscurilor oricărui tip de influenţă asupra devenirii în plan psihologic a elevilor, de la încărcătura privind programul zilnic, conţinuturile pe discipline, la metodă, cuvânt, atitudine;

4. structurarea unor modele de influenţă constructivă, lansarea lor în fluxul dezvoltării psihice a şcolarului prin unităţi de învăţământ pilot şi valorificarea consecinţelor în dinamica aplicării lor;

5. anticiparea efectelor intervenţiilor şcolii asupra activizării potenţialului psiho-somatic al elevilor şi rezistenţa acestora la factori solicitanţi (echilibru, stress, oboseală, eşec şcolar);

6. promovarea reuşitelor de natură să sporească forţa mobilizatoare a argumentului potrivit căruia, activitatea didactică din punct de vedere psihologic este un echilibru continuu între pregătirea, educaţia altora şi autopregătire, autoeducaţie.

1.1.3. Locul Psihologiei şcolare în cadrul ştiinţelor psihologice

Orientarea interdisciplinară a deschis largi perspective cercetării ştiinţifice pentru aprofundarea studiilor comparative şi, treptat, a contribuit la conturarea unor ştiinte de graniţă.

Astfel, din analiza interacţiunilor psihologiei generale cu ştiinţele pedagogice s-a constituit un ansamblu de ştiinţe reprezentat de: psihologia educaţiei, psihologia şcolară, psihopedagogia specială, psihologia orientării şcolare şi profesionale etc.

Psihologia şcolară îşi dezvoltă problematica apelând la o serie de concepte, constatări, norme din psihologia generală, psihologia copilului, psihologia socială, ergonomie scolară, psihosomatică, psihologia clinică şi medicală, psihoterapie.

Psihologia şcolarăse anunţă ca o ştiinţă cu identitate bine delimitată, ce porneşte de la psihologia generală, interacţionează cu ştiinţele mai sus menţionate, este deschisă noilor elaborări din teoria informaţiei, teoria sistemelor, teoria deciziei, în sensul unificării sale şi consolidării statutului propriu.

Studiind un segment distinct al realităţii sociale şi anume modul de manifestare a activităţii psihice în condiţiile procesului instructiv-educativ şcolar, psihologia şcolară promovează concepte, argumente şi norme teoretice specifice.

1. Allport G.W., 1991, Structura şi dezvoltarea personalităţii, E.D.P., Bucureşti;

2. Birch A., 2000, Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti;

3. Chelcea S., 1998, Un secol de psihosociologie, Editura INI, Bucureşti;

4. Cosmovici, A., 1996, Psihologie generala, Editura Polirom, Iaşi;

5. Doron R., Parot F.,1999, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti;

6. Dragu, A., Cristea S., 2003, Psihologie şi pedagogie şcolară, Editura Ovidius University Press, Constanţa,;

7. Dragu, A., 1996, Structura personalităţii profesorului, E.D.P., Bucureşti;

8. Ey H., 1983, Conştiinţa, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,;

9. Enăchescu C., 2002 , Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, Polirom, Iaşi;

10. Freud S., 1992Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieţii cotidiene, E.D.P., Bucureşti;

11. Golu M., Bazele psihologiei generale, 2002, Editura Universitară, Bucureşti;

12. Hayes N., Orrell S., 1997, Introducere in psihologie, Editura All, Bucureşti;

13. Osterrieth, P., 1976, Introducere în psihologia copilului, EDP, Bucureşti,;

14. Popescu-Neveanu, P., 1986, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti;

15. Radu Ion (coordonator), 1991, Introducere in psihologia contemporană, Editura Sincron, Cluj-Napoca;

16. Radu I., 1974, Psihologie şcolară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;

17. Şchiopu, Ursula, 1997, Dicţionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti;

18. Wallon H., 1975, Evoluţia psihică a copilului, EDP, Bucureşti;

19. Zlate, M., 2002, Introducere în psihologie, Polirom, Iaşi;

20. Zlate, M., 2002, Psihologia mecanismelor cognitive, Polirom, Iaşi;

21. Zlate, M., 2001,Psihologia la răspântia mileniilor, Ed. Polirom.

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC