Sociologie

1.1. Intemeietorii sociologiei.

Sociologia ca stiinta a aparut relativ tarziu : in deceniile 3-4 ale secolului XIX. Cu mult inainte de aceasta data, insa, numerosi ganditori au fost preocupati de studierea proceselor si a institutiilor sociale, a elementelor constitutive ale vietii sociale. Din gandirea filosofilor, a economistilor, a istoricilor s-au desprins in decursul veacurilor fragmente care incet, incet au alcatuit o matca comuna, constituind in cele din urma o stiinta sociala de sine statatoare, cu obiect, metode si rezultate proprii.

- Multi ganditori apreciaza ca Aristotel (384 i. Hr.), cu celebra sa formula "zoon politikon", poate fi considerat ca fondator sau macar precursor al sociologiei. Un dialog imaginar intre Platon si Aristotel ar putea rezuma opozitia dintre preocuparea pozitivista a sociologiei si preocuparea normativa a filosofiei. Plecand de la un anumit numar de idei a priori despre valorile si idealurile omului, Platon " a construit" o cetate, care trebuia sa permita oamenilor sa realizeze acest ideal. Aristotel, urmand o metoda exact opusa, studiaza cu minutiozitate constituirea diferitelor cetati ale lumii elene si le face o tipologie, incercand sa inteleaga adevaratul lor spirit. El porneste,deci, de la descrierea realitatii sistemelor politice pe care le analizeaza pentru a stabili concluziile. Ori, ca principiu, acest demers este cel al sociologului contemporan.

- Mai tarziu, in epoca medievala, marile spirite s-au plasat deliberat in perspectiva platoniciana : Sf. Thomas "construia" cetatea lui Dumnezeu si Th. Morus, cetatea ideala (Utopia). Trebuie sa asteptam pana in secolul al XVIII-lea pentru a putea constata reluarea perspectivei empirice si pozitiviste a lui Aristotel. Mai multe puncte de vedere, printre care si cel al lui Raymond Aron, sustin ca Montesquieu este cel dintai ganditor care creeaza o opera sociologica. In lucrarea sa, Consideratii asupra maretiei si decadentei romanilor el incearca, pentru inceput, sa inteleaga cum o civilizatie creste, ajunge la apogeul sau si apoi intra in declin si moare ; problema de istoria filosofiei, pe care el o pune, insa, in termeni de sociologie istorica. In faimoasa lucrare Despre spiritul legilor (1748), el nu incearca sa descrie regulile pe care societatea incearca sa le impuna oamenilor, ci sa inteleaga "spiritul" lor, relatiile care exista intre ele, conduita oamenilor si structura societatii, iar acestea sunt, prin definitie, probleme sociologice. Montesquieu incearca sa inteleaga chiar si diversitatea temperamentelor in functie de clima, veche problema aristotelica pe care geografii si-au pus-o la sfarsitul secolului XIX si pe care sociologii si psihologii si-o pun la ora actuala, in termenii de personalitate sociala. 1

- Cel care a dat numele sociologiei si care este unanim recunoscut ca parinte si fondator al sociologiei ca stiinta este Auguste Comte (1798-1857). El sustine ca exista un fenomen social asa cum exista si unul fizic numind "fizica sociala", sociologie. In conceptia sa, "grupurile au o viata, o evolutie si o disolutie". Ele pot fi privite din punct de vedere static : prin analiza structurii lor, a organelor care o compun. Descrierea lor va forma prima parte a studiului sociologic si se va chema "statica sociala". O a doua parte se va ocupa cu functiunile, cu activitatea sociala, cu evolutia si transformarile succesive pe care le-au inregistrat colectivitatile de-a lungul istoriei. Aceste capitole vor constitui ,,Dinamica sociala" (Discours sur l'esprit positif, 1844).

Auguste Comte se inscrie in marile spirite ale secolului al XIX- lea, care aveau ambitia de a cuprinde intr-o privire trecutul, prezentul si viitorul umanitatii si societatii intr-o viziune oarecum profetica, sa faca o sinteza totala a omului. Pentru el, sociologia este un fel de evanghelie pozitiva pe care el are misiunea de a o propovadui.

Stiintele umaniste in general si institutiile, precizeaza fondatorul sociologiei, sunt supuse legii celor trei stari, care le calauzeste de la etapa teologica la etapa poztiva, trecand printr-o tranzitie metafizica.

Sociologul roman Mihai Ralea evidentiaza inconvenientul sociologiei comtiene, faptul ca fenomenul social este gandit ca find acelasi pretutindeni. ,,Societatea la care se gandeste Comte este umanitatea, una si aceeasi in toate partile, un fel de grup abstract matematic. Sfortarile sociologiei de mai tariu vor fi sa arate ca exista o multime de tipuri de societati ( - ). Sociologia trebuie sa le observe, sa le studieze, sa le clasifice" 2.

- Charles Alexis de Tocqueville (1805-1859), numit de Henri Mendras al treilea mare sociolog al secolului XIX, demonstreaza o rigoare metodologica cu adevarat moderna in studierea democratiei americane si a Vechiului Regim francez. Timp de trei ani, el a studiat functionarea la nivel local a societatii americane si a surprins ,,regularitati" ce pareau a fi spiritul profund al acelei societati. In concluzie, el a incercat cateva presupozitii verosimile cu privire la viitorul acestei societati. Gandin mai apoi ca acest viitor va fi mutatis mutandis cel al scietatii occidentale, el a avansat cateva ipoteze si cu privire la acest fapt.

Gandirea sociologica ulterioara a apreciat ca analizele profunde si veritabile realizate de Tocqueville constituie o adevarata capodopera sociologica valabila si azi, iar cartea sa Despre democratie in America (1835-1840) ramane o lucrare de referinta pentru intelegerea societatii americane. In lucrarea mai sus amintita, el incearca sa demonstreze asemanarile si deosebirile dintre Franta, Marea Britanie si SUA in privinta modului de transformare a societatilor democratice. Descrie tipul ideal al omului democratic, dezvaluind influenta egalitatii asupra ideilor si sentimentelor sale. In acelasi timp, subliniaza efectele ambigue ale individualismului si indica pericolul exagerarii cultului individului.

Le Play, foarte apropiat de noi prin gustul sau pentru cercetarea concreta a realitatii cotidiene, a facut ,,anchete de teren", monografii ale familiilor de-a lungul intregii lumi. Din nefericire, din descrierea minutioasa a acestor numeroase familii, el nu a realizat o teorie, ci numai o simpla confirmare a doctrinei sale social-catolice si conservatoare. El a conchis ca familia originara, "matca" (matriarhatul) era superioara familiei patriarhale. Se remarca la acest excelent observator al realitatii sciale tentativa de a trece intotdeauna direct la o atitudine normativa, de a cataloga ceea ce observa ca fiind bun sau rau.

In cazul lui Le Play, observarea faptelor a condus la consolidarea ideilor preconcepute, a doctrinei observatorului. Ea ar fi trebuit, de fapt, sa conduca la o elaborare teoretica menita sa permita intelegerea faptelor si, eventual, prevederea lor.

1 Giovanni Sartori, Teoria democratiei reinterpretata, Polirom, 1999, p. 180.

2 G. Sartori, op. cit., p. 181.

3 Ibid., p. 182.

4 Jean Badouin, Introducere in sociologia politica, Ed. Amarcord, Timisoara, 1999, p. 51.

5 Ibid., p. 53.

6 Jean Badouin, op. cit., p. 54.

7 Ibid., p?.

8 P. Garrand, 1989, apud. I. Ionescu, D. Stan, Elemente de sociologie, Iasi, 1977, p. 282.

9 C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie.

10 Edgar Hallet Carr, apud. G. Sartori, op. cit., p. 186.

11 G. Sartori, op. cit., p. 188.

12 Ibid., p. 194.

13 M. Duverger, Sociologie de la politique, PUF, Paris, 1973., p. 120.

14 G. Almond, S. Verba, Cultura civica, Du Style, Bucarest, 1996, p. 44.

15 Y. Schmeil, Les cultures politiques, in M. Gravitz,J. Lecca, Traite de science politique, PUF, 1985, vol. XI, p. 279.

16 G. Almond, S. Verba, op. cit., p. 45.

17 M. Dogan, D. Pellassy, Cum sa comparam natiunile, Ed. Alternative, Buc., 1993, p. 34.