Primele forme de asistenta sociala in diverse state
In lume multa vreme asistenta sociala s-a realizat pe baze empirice.
Este foarte cunoscuta grija civilizatiei aztece pentru orfani si persoane cu
handicap. Civilizatia hindu proteja grupurile vulnerabile si aflate in nevoie.
Aparitia unei profesii centrate pe ,, tratarea maladiilor sociale" in mod stiintific si sistemic este un fapt relativ recent: primele decenii ale sec. XX sunt martorele crearii sistemelor nationale de asistenta sociala si implicit ale construirii identitatii de asistent social.
Dupa aparitia crestinismului, vreme de aproape doua milenii ocrotirea persoanelor, a grupurilor si comunitatilor aflate in situatii problematice a fost preocuparea exclusiva a Bisericii, statele neimplicandu-se in domeniul social, decat cu functii represive (vizand mentinerea statul-quo-ului social-politic).
Din primii ani ai crestinismului si pana prin sec. al XIX-lea, asistenta sociala practicata de institutiile si ordinele religioase a fost principalul punct de sprijin pentru saraci si pentru celelalte categorii defavorizate. In unele perioade ale Evului Mediu si apoi in epoca comunista, au existat initiative asistentiale avandu-i ca promotori pe indivizii bogati atasati valorii crestine a caritatii. Trebuie precizat de asemenea, ca insuti puterea politica din anumite tari (in special din cele protestante) a manifestat un oarecare interes pentru problemele sociale, insa dintr-un alt unghi si din alte motive decat cele ale Bisericii.
Abia dupa oficializarea crestinismului ca religie de stat a fost posibila, sub ocrotirea imparatilor romani, de la Constantin cel Mare si pana la Iustinian, infiintarea catorva institutii asistentiale ca:
- brefotrofiile - leagane pentru copiii abandonati in varsta de pana la 7 ani;
- orfanotrofiile - orfelinatele;
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
