Psihologie Transpersonală

1. Obiectul si câmpul tematic al psihologiei

transpersonale (PT)

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica a persoanei pâna la dimensiunea spirituala a existentei, punând accent pe studiul starilor si pro¬ceselor prin care oamenii pot experimenta legaturi profunde cu interiorul Fiintei (Sinele), depasind constiinta Eului. PT este cea mai noua orientare sau ramura a psihologiei universale, fiind considerata a IV-a forta, din punct de vedere istoric (celelalte trei forte sunt:

I  Behaviorismul,

II  Psihanaliza;

III  Psihologia umanista)

IV  Psihologie transpersonala.

PT este o evolutie naturala a psihologiei umaniste (fon¬datori: Abraham Maslow, Carl Ransom Rogers, Erich Fromm), o amplificare si o aprofundare a acesteia spre explorarea Sinelui si a capacitatilor transpersonale de transcendere, cosmizare si spiritualizare. Aceasta noua ramura a psihologiei promoveaza exploatarea si dezvoltarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, persoana fiind conceputa nu doar ca fiinta sociala, ci si ca fiinta spirituala.

TRANSPERSONAL înseamna dincolo de persoana sau, mai bine spus, deasupra persoanei: trecerea de la Eul constient la Sinele ca sinteza a con¬stientului, subconstientului si supraconstientului.

Psihologia transpersonala are doua obiective principale:

a) întelegerea experientelor transpersonale, a nivelelor si starilor de constiinta accesibile omului;

b) conducerea procesului de dezvoltare transpersonala a individului prin transformarea permanenta a structurilor psihice si spirituale.

Psihologia transpersonala ia în considerare întregul spectru al experientelor umane, incluzând psihopatologia, psihoterapia, psihologia analitica, mistica, exis¬tentialismul si nivelurile spirituale orientale. Modelele si teoretizarile sale nu re¬zulta nicidecum din cercetarea bolilor, ci, dimpotriva, evidentiaza experientele omului sanatos si matur, care doreste sa-si activeze si sa-si valorizeze capacitatile latente ale spiritului sau. Astfel, psihologia transpersonala ar putea fi definita ca psihologie a sanatatii si emergentei potentialitatilor umane.

Pentru aceasta noua orientare psihologica personalitatea nu este un scop în sine, ci o parte însemnata a Fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar între spirit si lume. Eul constient (Ego-ul), format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale, reprezinta doar o manifestare a ceva mult mai larg si mai profund care constituie esenta Fiintei umane: oricare ar fi denumirea pe care i-o dam  Sine, Self, Atman  aceasta este sursa si destinatia întregului proces evolutiv al omului.

Psihoterapia transpersonala demonstreaza valentele practice, aplicative si de învigorare a sanatatii mintale ale PT. Aceasta noua metoda psihoterapeutica abordeaza omul integral, luând în considerare toate domeniile activitatii umane: fiziologice, emotionale, cognitive, spirituale etc. Extinderea constiintei dincolo de limitele Eului este considerata fundamentala pentru vindecare. Psihoterapia transpersonala, integrând practicile occidentale cu tehnicile spirituale orientale, favorizeaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide larg portile pentru mani¬festarea luciditatii, creativitatii si intuitiei.

Câmpul tematic al PT studiaza:

- starile de constiinta modificata;

- constiinta subliminala si supraliminala;

- constiinta extinsa si multidimensionala;

- evolutia atât a subconstientului, cât si a supraconstientului (constiinta cosmica);

- familiarizarea cu practici si experiente din religiile occidentale (extaz mistic si revelatie) si orientale (meditatia transcendentala);

- experientele arhetipale;

- psihologia concentrarii si meditatiei;

- peak experience si plateau experience (A. Maslow);

- procesul de împlinire a Sinelui (Selfactualization);

- noile ipostaze transpersonale ale Sinelui: Sinele total, Sinele adânc si Sinele transcendent;

- optimizarea dimensiunilor spirituale ale omului prin transcendere si cosmizare, centrare si sinergizare;

- dezvoltarea si împlinirea metanevoilor;

- sacralizarea vietii cotidiene;

- realizarea si autorealizarea transpersonala (Selftranscenderea);

- arta transpersonala (simboluri si arhetipuri transpersonale) etc;

Cele mai multe din aceste teme sunt enumerate de catre R. N. Walsh si F. Vaughan.

Psihologia transpersonala este nemultumita de partialitatea psihologiei contemporane, de faptul ca, fiind obsedata de analiza si cognitivism, se opreste la aspecte limitate ale psihismului uman, ca ea nu exploreaza sintetic, în totalitate si în profunzime trairile psihice ale individului. Psihismul este compus din procese, trasaturi, operatii, pe când spiritul este sinteza, este totalitate si transcendere. PT îsi propune sa cerceteze nu numai psihicul, ci si spiritul, de pe pozitiile unei psihologii integrale si integratoare. PT plaseaza în centrul preocuparilor sale constiinta cu toate transformarile sale (constient, subconstient si supraconstient), considerata a fi dimensiunea centrala care ofera baza si contextul tuturor experientelor; constiinta este solul sau marea mintii universale.

Aceasta noua orientare  fara sa nege psihologia cognitiva, psihanaliza si behaviorismul, ci încercând sa le integreze într-o conceptie sintetizatoare  urma¬reste sa-i deschida noi orizonturi psihologiei si prin aceasta sa dezmargineasca toate potentialitatile manifeste si ascunse ale fiintei umane ca întreg. Omul nu este un agregat de mecanisme, nu este doar un sistem de procese cognitive, nu este doar o fiinta care reflecta realitatea externa; omul este deschis spre univers, este el însusi un univers cu posibilitati de crestere din interior, este o Fiinta spirituala care întreprinde un permanent si chinuitor pelerinaj spre centrul fiintei sale, adica spre Sine, nucleu si sinteza interioara.

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica a persoanei pâna la dimensiunea spirituala a existentei, punând accent pe studiul starilor si proceselor prin care oamenii pot experimenta legaturi profunde cu interiorul Fiintei (Sinele), depasind constiinta Eului. PT este cea mai noua orientare sau ramura a psihologiei universale, fiind considerata a IV-a forta, din punct de vedere istoric (celelalte trei forte sunt:

I  Behaviorismul,

II  Psihanaliza;

III  Psihologia umanista)

IV  Psihologie transpersonala.