Capitolul 1. ISTORICUL, LOCUL ŞI ROLUL PSIHOLOGIEI
RESURSELOR UMANE
- Istoric
În anii ’80, cerinţele din domeniul social, care vizau eficienţa şi performanţa, au impus adoptarea unor strategii de management în orice domeniu socio-economic. Aceste strategii au vizat organizarea, coordonarea, previziunea, antrenarea, motivarea, controlul şi evaluarea organizaţiilor, colectivelor şi grupurilor umane implicate în procesul de productivitate.
Psihologia resurselor umane apare datorită unei necesităţi de eficienţă şi performanţă în orice activitate, fenomen controlat de către management, care a fost factorul decisiv în naşterea acestei discipline.
Conceptul de resurse umane este mult mai general decît cel de forţă de muncă. Dacă forţa de muncă viza din punct de vedere psihologic calităţile umane pentru producerea de bunuri (până în 1990 intelectualii nu erau forţă de muncă), conceptul de resurse umane vizează nu numai calităţile specifice necesare producerii de bunuri, ci şi pe cele generale: personalitatea, grupul, organizaţia.
Primul curs de resurse umane s-a ţinut în 1985 în California. În România, primul curs de psihologie a resurselor umane s-a ţinut în 1990 la Bucureşti.
- Obiectivele psihologiei resurselor umane:
Obiective strategice:
- Organizarea, planificare şi controlul membrilor organizaţiei.
Obiective operaţionale:
- Activităţile de conducere zilnică a grupurilor;
- Asigurarea unei atmosfere interpersonale optime pentru realizarea scopurilor organizaţiei;
- Formarea şi întreţinerea calităţilor psiho-sociale necesare unei organizaţii (inventarierea potenţialului psiho-social al unui individ şi luarea de măsuri pentru creşterea potenţialului psiho-productiv).
Psihologul de resurse umane nu lucrează singur, ci în echipă, pentru că, în funcţie de mărimea organizaţiei, nu se poate descurca singur, ci împarte munca cu sociologul, pedagogul, juristul, statisticianul, economistul.
Psihologul se ocupă doar de o parte din activitatea managerială. Scopul central este factorul uman. Factorul uman este foarte important pentru funcţionarea sistemului organizaţiei.
- Etapele activităţii unui psiholog de resurse umane
I. Conceperea sistemului de resurse umane
Trebuie luate în calcul obiectivele organizaţiei:
- analiza sarcinilor şi/sau activităţilor specifice obiectivelor urmărite; în funcţie de aceasta se va concepe volumul organizaţiei;
- stabilirea performanţelor minimale individuale pentru fiecare activitate; în funcţie de aceasta se fac ulterior integrări;
- determinarea tehnologiilor cele mai potrivite calităţilor umane şi a modului de operare cel mai performant.
II. Proiectarea sistemului resurselor umane
- stabilirea de sarcini specifice;
- dimensionarea finală a necesarului de personal având în vedere doi vectori:
- vectorul calitativ: urmăreşte specializarea optimă a personalului;
- vectorul cantitativ: numărul optim de personal pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor.
- constituirea grupurilor de activităţi; aceste grupuri trebuie constituite pe baza afinităţilor de ordin psiho-social existente între viitorii membri.
Metoda folosită tradiţional în această privinţă, metodă neeficientă, grupa membrii grupurilor de activităţi în ordine alfabetică.
Curs de psihologia resurselor umane. Anul 3.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
