Psihologia Grupurilor

Introducere

Aceasta prima prelegere asigura o introducere generala in problematica microgrupurilor sociale, inssitand asupra structurii si proceselor psihosociale de grup, fenomenelor psihosociale de grup, dinamicii grupurilor ca instrument de actiune psihosociala.

1.Problematica grupurilor sociale

Identificarea si cercetarea componentelor societatii umane si a relatiilor dintre acestea constituie o preocupare majora atat pentru sociologie cat si pentru psihologia sociala, politologie sau antropologie. Folosind un sistem conceptual larg acceptat,

societatea globala este compusa dintr-un ansamblu de formatiuni sociale,

intelese ca retele de indivizi care au in comun modele culturale sau subculturale, pe baza carora se dezvolta procese de relativa uniformizare, distribuire de statute, roluri si functii, precum si de orientare selectiva in raport cu probleme generale ale societatii (25; 88; 164 s.a.).

Principalele tipuri de formatiuni sociale sunt: grupurile, colectivitatile si organizatiile.

- Grupurile sunt formatiuni sociale in care indivizii interactioneaza direct pe baza unor reguli acceptate si se recunosc ca membri ai unei entitati distincte, intr-un anumit moment si loc.

- Colectivitatile au la baza aceeasi recunoastere a unor norme si principii comune, dar nu presupun interactiuni directe intre membri (este cazul etniilor, sau credinciosilor unui anumit rit, de exemplu):

- Organizatiile sunt formatiuni deliberat constituite in vederea atingerii unui anumit scop, prin folosirea explicita a unor strategii de decizie si control.

In calitatea lor de cadre naturale ale formarii si manifestarii fiintei umane, grupurile constituie verigile esentiale ale sistemului social global, realizand legatura necesara individual si social, adica dintre planul existentei psihoindividuale si cel al existentei macrosociale.

Definitie, caracterizare generala, modele

Psihosociologia grupurilor sociale reprezinta una dintre principalele teme ale psihologiei sociale, cu multiple implicatii teoretice si practice in toate domeniile vietii sociale. Diferentierea calitativa a grupurile deriva din numarul membrilor care le compun, respectiv din tipurile de interactiuni care se dezvolta intre acestia. Din acest punct de vedere, vom face o distinctie conceptuala si metodologica intre grupurile primare (microgrupurile cu un numar relativ mic de membri), grupurile secundare (formate din mai multe grupuri primare) si grupurile tertiare (mutimile). La fiecare dintre aceste niveluri de structurare, grupurile manifesta o fenomenologie psihosociala specifica, ceea ce impune tratarea lor ca forme distincte ale realitatii sociale, aflate insa intr-o stransa interdependenta In cadrul acestui capitol vom analiza problematica micro?grupurilor sociale, primul nivel integrativ in care se manifesta interactiunea dinamica dintre fenomenologie psihoindividuala si cea psihosociala.

Microgrupurile sunt sisteme dinamice care asigura un prim nivel de inte?grare in cadrul sistemului social general, in care institutiile si organizatiile vor constitui nivele superioare de structurare a vietii psihosociale. In general, se accepta ca microgrupurile sociale (grupuri primare sau grupuri restranse - in terminologia altor autori) prezinta urmatoarele caracteristici esentiale:

- Un numar redus de membri, care face posibila o perceptie interpersonala directa si reciproca, baza pentru dezvoltarea unui sistem complex de interactiuni afective, informationale, de influenta sau actionale. Limita superioara este apreciata la cca. 20-30 membri, dincolo de care interactiunile directe de tipul "fata in fata" nu mai sunt posibile.

- Relatii afective intime Si nemijlocite, manifestate sub forma de simpatie, antipatie sau indiferenta sociometrica; acest tip de interactiuni constituie fundalul pe care se desfasoara procesele si fenomenele psihosociale de grup.

- O stransa interdependenta a membrilor, nascuta in contextul actiunilor comune si avand ca baza sentimentul solidaritatii si coeziunii de grup.

- Diferentierea rolurilor intre membri grupului; din acest punct de vedere, grupul apare ca un sistem de distribuire a rolurilor, astfel incat functiile sale constitutive sa poata fi indeplinite in conditii optime.

- Existenta unor scopuri si valori comune, premise ale dezvoltarii sistemului relational dintre membri grupului. (7; 48; 88; 95; 130; 148; 168; 190).

Desi aceste caracteristici au un mare grad de relevanta pentru natura intima a microgrupurilor, consideram ca in aceasta forma ele nu pot constitui baza unei definitii operationale. Motivele sunt multiple. Astfel, dupa cum remarcau D. Anzieu si J.Y. Martin , nu toate aceste caracteristici sunt in mod necesar prezente in cadrul aceluiasi grup, avand in vedere marea diversitate tipologica a acestora, cat si fazele calitativ distincte pe care le parcurg grupurile in procesul constituirii lor. Pe de alta parte, unele dintre aceste caracteristici nu au un caracter explicit, necesitand la randul lor demersuri complexe de operationalizare. In consecinta, pe baza unor analize critice a diferitelor conceptii privind specificul psihosocial al acestor sisteme sociale (48), propunem o alta modalitate operationala de definire a microgrupurilor, pornind de la rolul structurant pe care sarcina o are in constituirea lor ca sisteme dinamice si de la functia psihologica a constiintei apartenentei la grup ; corelativ cu transformarea sentimentului de ,,eu" in sentimentul de ,,noi".