Psihodiagnoza Aptitudinilor și Inteligenței

TEMA 1

PSIHODIAGNOZA APTITUDINILOR

1. Problemele teoretice ale aptitudinilor

2. Clasificare aptitudinilor

3. Clasificarea testelor pentru aptitudini; specificul testelor de aptitudini.

1. Problemele teoretice ale aptitudinilor

1.1. Definirea aptitudinii ca latură instrumentală a personalităţii

Definirea aptitudinilor este o problemă dificilă. Deseori se extinde pe un continuum de la aşa numitele realităţi psihice la cele psihofiziologice. Este latura instrumentală a personalităţii

1.1.1. Definirea prin opoziţie cu capacităţile

- Substratul congenital al unei capacităţi, anterioară capacităţii, o virtualitate (Pieron);

- Capacitatea este aptitudinea plus câştigul ei în calitate şi valoare, prin exerciţie (F. Ştefănescu-Goangă).

1.1.2. Definirea prin raportare la finalitatea funcţională

- Orice însuşire psihică sau fizică considerată sub unghiul randamentului (Claparede);

- Formaţiune psihologică complexă la nivelul personalităţii care facilitează un comportament eficient în cadrul activităţii (Mitrofan).

1.1.3. Definirea prin sesizarea conţinutului specific

- Însuşire complexă de personalitate , produs complex al întregii personalităţi, al întregii existenţe, al vitalităţii fizice, al echipamentului informaţional ori al deprinderii, al metodelor de muncă, al integrării sau conflictului intereselor , al capacităţilor intelectuale;

- Aptitudinile reprezintă un complex de procese şi însişiri psihice individuale, structurate într-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activităţi.

- Aptitudinea înseamnă însuşirea care:

a. diferenţiază oamenii în privinţa posibilităţii de a atinge performanţe superioare

b. contribuie efectiv la realizarea cu succes a activităţilor

c. asigură îndeplinirea activităţii la un nivel calitativ superior

d. se dispune într-o constelaţie cu o anume configuraţie şi cu grad mare de operaţionalitate

- însuşire psihică ce satisface trei cerinţe:

a. să fie individuală şi diferenţiatoare

b. să asigure efectiv finalitatea activităţii

c. să dispună de un grad mare de operaţionalitate şi eficienţă

- forme calitativ superioare:

a. talentul

b. geniul

1.2. Criterii de evaluarea a aptitudinilor

1.2.1. După rezultatul obţinut şi caracteristicile acestuia

- existenţa originalităţii, noutăţii, eficacităţii

- cale deosebită, rapidă, inventivă

1.2.2. După latura procesuală

- rapiditate, viteză

- noutate

1.2.3. După locul şi rolul în structura personalităţii

- Relaţii diverse cu procesle psihice, fiind sintetizări şi generalizări ale particularităţilor dominante ale proceselor psihice

- Relaţia cu celelalte componente ale personalităţii (temperament, inteligenţă, creativitate, caracter)

- Aptitudinile sunt configuraţii de procese psihice, ireductibile la un proces sau altul

- Raporturi ambivalente între aptitudini şi motivaţie

- Raporturi cu activitatea sub multiple aspecte care ţin de:

- Relaţia om-tehnică-mediu

- Activitate, acţiuni, operaţii, acte şi mişcări

- Specificul şi importanţa muncii: scop, motivată, voluntară, complexă, evolutivă, transformativă, ascendentă

- Formele activităţii:

• predominant materială sau spirituală

• cognitivă, afectivă, volitivă

• principală (dominantă) sau secundară (subordonată)

• joc, învăţare, muncă, creaţie

• integral conştientă sau automatizată

- Relaţia cu deprinderile:

- Deprinderiile sunt componente automatizate, conştient elaborate, consolidate prin exerciţiu, desfăşurate fără control al conştient permanent

- Simple şi complexe, senzorial-perceptive, verbale, cognitive, morice, în funcţie de activitate

- Condiţii necesare elaborării:

• Instruire verbală prealabilă

• Demonstrarea modelului cu instruire verbală

• Organizarea exerciţiilor

• Asigurarea controlului şi autocontrolului

• Interesul pentru activitate

• Utilizarea aptitudinilor

• Constanţa principiilor şi metodelor de lucru

• Calitatea metodelor de formare

- Etapele formării deprinderilor:

• Familiarizarea

• Învăţarea analitică (pe părţi)

• Organizarea şi sistematizarea

• Sintetizarea şi automatizarea

• Perfecţionarea

- Priceperi şi obişnuinţe

- Interacţiunea deprinderilor: transferul şi interferenţa

1.2.4. După latura structural-funcţională

- Grad mare de operaţionalitate, sisteme operaţionale

- Mare grad de organizare internă (A+B+C+D ≠ D+C+B+A)

- Posibilităţi de compensare

- Eficienţă maximală

1.3. Controverse în problematica aptitudinilor:

- Ereditate ? (caracter înnăscut?)

- Galton – Hereditary Genius (Bach, Mozart, Enescu, Maiorescu, Goldoni versus

- Cervantes, Napoleon, Verdi, Newton, Hegel, Roentgen, Moliere

- Mediu ? (caracter dobândit?)

- Mediul social, cultural etc

- Activitatea şi predispoziţiile

- Copii univitelini, fraţii despărţiţi, copii lupi

- Calitate ! (esenţa aptitudii este calitatea)

1.4. Rolul lor în adaptarea şcolară şi profesională