Psihologia sociala este în sine un domeniu foarte interesant si atragator, din care putem afla numeroase idei, ipoteze si teorii surprinzatoare, precum si o multime de experimente ingenioase, care ne dezva¬luie laturi si aspecte nebanuite ale propriei noastre personalitati în varii contexte de interactiune cu ceilalti. Sub aspectul atrac¬tivitatii sale intrinseci, psihologia sociala poate fi concurata de putine alte stiinte sociale.
Relevanta psihologiei sociale în economia moderna
Vrem, nu vrem, însa, traim într o lume din ce în ce mai pragmatica, preocupata de randament si eficienta, în care, înainte de a investi efort si timp într o anumita activitate, oamenii cauta sa raspunda la întrebarea: „La ce poate folosi straduinta de a dobândi noi cunostinte?“ În speta, studentii Academiei de Studii Economice se pot întreba, în mod cât se poate de rezonabil, care poate fi utilitatea psihologiei sociale în viitoarea lor cariera profe¬sionala? Nimeni si nimic nu poate garanta fiecaruia în parte ca studiul psiho¬logiei sociale se va dovedi vreodata util în solutio¬narea unor probleme de stricta expertiza financiara, contabila sau manageriala. Dar ne putem convinge de faptul ca anumite foloase potentiale exista din belsug, daca aruncam o scurta privire asupra temelor principale de investigatie ale psiho¬so¬cio¬logiei.
Este un adevar banal ca viata economica nu este doar o „miscare a lucrurilor“ ci, în primul rând, este un vast si tot mai complex sistem de relatii interumane, de interactiuni între indivizi si grupuri, aflati ocazional sau pe termen lung în raporturi de colaborare sau de competitie. În economia hipercomplexa, foarte dinamica si supratehnologizata din tarile cele mai dezvoltate ale lumii, este mai vizibil decât oricând faptul ca prin¬cipala „avutie a natiunilor“ nu este de cautat în bogatiile naturale, în conditiile climatice, hidrografice sau strict demografice (desi toate acestea nu sunt lipsite de importanta lor), ci mai ales în trasaturile caracteristice ale oame¬nilor care produc bunuri si servicii: competenta si abilitatea profesionala, harnicia, motivatia lucrului bine facut, cinstea si corectitudinea etc. Toate aceste calitati, ce par intrinseci indivizilor luati fiecare în parte – la fel ca si înaltimea, greutatea, culoa¬rea ochilor, a tenului sau a parului – sunt, în realitate, rezultate ale unui cadru social care formeaza, dezvolta si, mai ales, pune în valoare astfel de caracteristici.
Orice manager si ar dori sa lucreze numai cu angajati si colaboratori bine pregatiti profe¬sional, devotati firmei si dispusi sa munceasca pe brânci pentru succesul comercial al acesteia. Dar misiunea principala a unui bun manager este aceea de a transforma o simpla colectie de indivizi, care doar lucreaza laolalta, într o entitate functionala, bine articulata, apta sa combine activitatile individuale într un efort colec¬tiv, care sa potenteze si sa amplifice calitatile fiecarui angajat sau colabo¬rator în parte. Or, tocmai acesta si este obiectul de studiu al psihologiei sociale: modi¬ficarile pe care le sufera ideile, sentimentele si comportamentele indivizilor sub influenta interactiunii cu ceilalti. În anumite conditii, aceste inter¬actiuni sunt sti¬mulative si integra¬toare, atenuând defectele si valorificând la maximum calitatile indivizilor care se insereaza armonios în cadrul grupului, fiind stimulati de niste relatii interpersonale benefice; în alte conditii, însa, interactiunile dintre indivizi le inhiba acestora partile bune si le amplifica slabi¬ciunile, astfel încât acti¬vitatea fiecaruia în cadrul grupului sau comportamentul sau în relatiile interpersonale au de suferit.
Pe de alta parte, eforturile managerilor de administrare cât mai eficienta a resurselor financiare, mate¬riale si umane de care dispun urmaresc, în economia de piata moderna, obtinerea unui profit maxim prin vânzarea, pe o piata intens concurentiala, de bunuri si servicii competitive. Iar competi¬tivitatea bunurilor si serviciilor ofertate pe piata de catre o anumita firma depinde în mod decisiv de aprecierea – favorabila sau nefavorabila – pe care o primesc din partea consu¬matorilor. Pe lânga manager, al doilea personaj-cheie al ciclului economic este „consumatorul“ – cel care, în functie de nevoile si de capacitatea lui de receptare si prelucrare a informatiilor privind bunurile si serviciile de pe piata, decide, prin optiunile sale, succesul sau esecul comercial al firmelor concurente. Or, „consu¬matorii“ nu sunt nici pe departe o masa omogena de indivizi simplist structurati, usor de cunoscut, de înteles si, drept urmare, usor de „sedus“ si de „manipulat“. Dimpotriva, psihologia consumatorului se dovedeste extrem de complexa si înca departe de a fi pe deplin transparenta savantilor si practicienilor care se ocupa de cercetarea ei.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
