Motricitate

Introducere

Conceptul de dezvoltare se refera la modificarile secventiale care apar intr-un organism pe masura ce acesta parcurge traseul de la conceptie la moarte. In acest proces sunt implicate trei categorii de factori: factori biologici, programati ereditar, factorii de mediu si cei educogeni. In general dezvoltarea umana are loc pe trei paliere:

- dezvoltare fizica, care presupune modificari in inaltime si greutate, modificari ale organelor interne si creierului, modificari ale scheletului si musculaturii etc. Toate aceste modificari au o influenta majora asupra dezvoltarii intelectuale, fizice si a personalitatii fiecaruia;

- dezvoltare cognitiva, care consta in modificari aparute la nivelul perceptiei, invatarii, memoriei, limbajului, rationamentului etc. si care influenteaza dezvoltarea motorie si pe cea emotionala;

- dezvoltare psihosociala, presupune modificari la nivelul personalitatii, trairilor emotionale si in relatiile cu ceilalti.

In determinarea dezvoltarii psihofizice a copilului, rolul principal apartine interactiunii dintre ereditate, factorii de mediu si educatie. Evolutia si dezvoltarea copilului se desfasoara pe etape, perioade, cicluri de dezvoltare diferite sub toate aspectele. Acest proces nu se poate desfasura decat prin parcurgerea tuturor etapelor, fiecare etapa prezentand un set de oportunitati fara de care nu ar fi posibila parcurgerea etapelor care urmeaza.

Dezvoltarea motorie si psihomotorie a copilului este parte a dezvoltarii sale generale somato-psihice, de aceea in mod normal nu exista discrepante majore intre dezvoltarea psihomotorie si cea cognitiva care se sustin si se stimuleaza reciproc. De aceea orice anomalie in conduita psihomotorie atrag atentia asupra unor tulburari la nivelul proceselor psihice elementare sau superioare. Cele doua miscari esentiale (mersul si prehensiunea) cunosc o dezvoltare stadiala iar orice intarziere evidenta constituie un semnal de alarma. Adesea, mai ales la varste mici, aceste elemente sunt foarte importante in stabilirea unui diagnostic.

Definitii

Deficientele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, in forma si functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, modifica aspectul exterior, reduc aptitudinile si puterea de adaptare a organismului la efortul fizic si diminueaza capacitatea de munca productiva a individului. Deficientele fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice mai mult sau mai putin accentuate, produse in forma si structura corpului si manifestate prin o incetinire in crestere sau printr-o crestere excesiva, prin o tulburare a dezvoltarii sau prin o dezvoltare disproportionata, prin deviatii, deformatii sau alte defecte de structura, urmate sau precedate de tulburari functionale.

In categoria deficientelor fizice sunt cuprinsi infirmii motori sau locomotori, cei care sufera de unele boli permanente, cronice, cum ar fi cele cardiovasculare, respiratorii, diabet s.a. care influenteaza negativ capacitatea fizica precum si persoanele cu deficiente senzoriale (surzii si orbii). In lipsa altor anomalii, deficientii fizici sunt normali sub aspect intelectual dar pot dobandi o personalitate fragila, cu conflicte si tensiuni interioare, cu dificultati de relationare si de integrare in viata social-profesionala daca sunt inclusi intr-un mediu nefavorabil. Aceste deficiente sunt considerate o forma de deficienta de dezvoltare.

Cauzele deficientelor fizice si psihomotorii

Cauzele sunt foarte variate si pot afecta in mod diferit organismul. Acestea pot fi sistematizate dupa criteriile folosite:

a) dupa originea cauzelor, pot fi

- cauze interne, determinate de procesele de crestere si dezvoltare, de natura functiilor psihice, organice, somatice;

- cauze externe, raportate la conditiile de mediu, de viata si de educatie ale individului.

b) dupa caracterul direct/indirect avem cauze cu actiune directa care intereseaza elemente proprii deficientei si cauze indirecte, care produc o afectiune morfologica sau functionala, putand afecta tot organismul sau anumite regiuni ale corpului.

c) cauze predispozante, favorizante si determinante. Cauzele favorizante si predispozante sunt legate de ereditate, de influentele nocive suferite de fat in perioada intrauterina, debilitatea congenitala, imaturitatea si nasterea prematura, accidentele obstretricale. In aceasta categorie pot fi inclusi si factorii care influenteaza negativ starea de sanatate si functionarea normala a organelor (conditiile de igiena si de viata, regimul alimentar necorespunzator, dormitul in paturi prea moi sau prea tari, regimul defectuos de viata, bolile cronice, interventiile chirurgicale, anomaliile senzoriale s.a.

Factorii determinanti sunt cei care determina dezvoltarea deficientelor fizice si psihomotorii. Acestia pot fi grupati dupa momentul actiunii lor in factori care actioneaza in perioada intrauterina, in timpul travaliului si in perioada copilariei.

Clasificarea deficientelor fizice si psihomotorii

Clasificarea este dificila. Nu se foloseste un criteriu unic si se prefera o tipologizare a defectelor fizice dupa mai multe criterii.

a) dupa prognosticul lor se pot deosebi deficiente neevolutive (fixate definitiv, statice, greu de corectat) si deficiente evolutive in sens pozitiv sau negativ, care pot fi corectate mai usor;

b) dupa gravitatea lor avem deficiente fizice usoare (atitudini deficiente), deficiente medii (morfologice si functionale, de ex. cifoze, lordoze, scolioze, disproportii intre segmente) si deficiente accentuate (modificari patologice ajunse intr-un grad avansat de evolutie, de ex. malformatii ale aparatului locomotor, paralizii);

c) dupa localizarea si efectele deficientei putem avea deficiente functionale si deficiente morfologice.

E Verza face o clasificare a deficientelor morfologice globale in: deficiente de crestere, de nutritie, de atitudine, ale tegumentelor, ale musculaturii, ale oaselor si articulatiilor. In ceea ce priveste deficientele morfologice partiale, Acelasi autor deosebeste deficiente ale capului, fetei, gatului, toracelui, abdomenului, spatelui, coloanei vertebrale si bazinului, ale membrelor superioare si inferioare.

In categoria deficientelor fizice functionale includem: deficiente ale aparatului neuromuscular (paralizii, tulburarile de mers, de echilibru, de ritm si de coordonare a miscarilor) si deficiente ale marilor aparate si functiuni ale organismului (cardiovascular, digestiv, endocrin, sexual, s.a.).

Robanescu (1976) ofera o alta clasificare a deficientelor fizice: a) de origine osteoarticulara; b) de origine neurologica; si c) bolile cronice evolutive articulare.

Dupa cum se cunoaste, realizarea oricarei actiuni motrice presupune executie, receptie si prelucrare de informatie, sub controlul si dominarea psihicului, deci psihomotricitate. Aceasta este o functie complexa, de mare importanta in reglarea voluntara a actiunilor. Componentele psihomotricitatii sunt: schema corporala, lateralitatea, conduitele motrice de baza, organizarea, orientarea si structura spatio-temporala, perceptia si reprezentarea miscarii.

1. Elemente de psihomotricitate

Albu, C., Albu, A., Elemente de psihomotricitate, Editura Spiru Haret, Iasi, 1999.

Albu, C., Albu,A., Asistenta psihopedagogica a copilului handicapat fizic, Ed. Polirom, Iasi, 2000.

Enachescu C., Neuropsihologie, Editura Victor, Bucuresti, 1996.

Ghergut, A., Neamtu, C., Psihopedagogie Speciala, Editura Polirom, Iasi, 2000.

Ghergut A., Sinteze de psihologie speciala, Editura Polirom, Iasi, 2005.

Grigore, M., Fenomenul compensarii la adolescentii deficienti fizic, Revista de educatie speciala, nr. 1,

p. 72-74.

Lazarescu, M., Phihopatologie clinica, Editura Helicon, Timisoara, 1994.

Motet, D., Psihopedagogia recuperarii handicapurilor neuromotorii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2001.

Musu, I., (coord.), Ghid de predare-invatare pentru copii cu cerinte educative speciale, Bucuresti, Editura Marlink.

Paunescu, C., Copilul deficient-cunoasterea si educarea lui (1983).

De Meur, A. Staes, L., Education et reeducation psychomotrices, Ed. De Boek, Bruxelex, 1988.

Radu, Gh., Psihopedagogia dezvoltarii scolarului cu handicap, Bucuresti, E.D.P.-R.A, 1999.

Robanescu, N. - Recuperarea neuromotorie, Editura Medicala, Bucuresti, 1992.

Rusu, C-tin.(coord.), Deficienta, incapacitate, handicap, Bucuresti, Editura ProHumanitate, 1997.

Wang, C., Handbook of special Education, vol. III, Pergamon Press Oxford, 1989

Weihs, T.J., Sa-i ajutam iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992.

Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in domeniul educatiei speciale (aparuta cu sprijinul UNICEF). UNESCO si Ministerul Educatiei si Stiintei din Spania.

Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in domeniul educatiei speciale (aparuta cu sprijinul UNICEF). UNESCO si Ministerul Educatiei si Stiintei din Spania.