Fundamentele Psihologiei

Metodele psihologiei. Cunoasterea psihologica se realizeaza

prin utilizarea unui larg repertoriu de metode si procedee. Dupa pozitia

pe care o au fata de fenomenul studiat, metodele psihologiei le

împartim în doua grupe: pasive si active.

Pasive sunt considerate acele metode care se adreseaza fenomenelor

a caror declansare se produce spontan, în situatia concreta în

care se afla subiectul în momentul dat. În rândul lor includem: metoda

observatiei si metoda biografica.

Active sunt metodele prin care cercetatorul actioneaza direct

asupra subiectului si provoaca manifestarea procesului psihic, a trasaturii

de personalitate sau a comportamentului propus pentru a fi

studiat. Din aceasta categorie fac parte: experimentul de laborator,

experimentul natural, ancheta, chestionarul, analiza produselor

activitatii, testele sau probele psihometrice. Metoda centrala în cercetarea

psihologica trebuie considerata experimentul de laborator. El

depaseste toate celelalte metode în precizie, obiectivitate si grad de

controlabilitate a variabilelor. Metoda experimentala permite cercetatorului:

sa intervina activ si sa provoace fenomenul studiat; sa izoleze,

sa dozeze si sa controleze variabilele – independente, dependente si

intermediare; sa modifice si sa varieze conditiile de manifestare a

fenomenului; sa compare rezultatele grupului experimental cu cele ale

grupului de control, care nu a fost supus regimului experimental; sa

repete acelasi model experimental de mai multe ori, pe acelasi subiect

sau grup de subiecti; sa releve conditionarea reciproca dintre variabile.

Ca limite ale experimentului de laborator se mentioneaza: caracterul

relativ artificial al situatiei în care este plasat subiectul, izolarea

acestuia de contextul natural al existentei si activitatii sale; nu poate fi

folosit în mod universal, existând anumite fenomene psihocomportamentale

care nu pot fi provocate sau nu se permite, din punct de

vedere etic, sa se provoace experimental.