Tulburări de comportament

Multi dintre termenii folositi in mod curent pentru a diagnostica Deficitul Atentional/Hiperactivitatea (ADHD) nu sunt suficient de bine definiti. De exemplu, in DSM-IV (manualul in care apare pentru prima data termenul de Attention Deficit/Hyperactivity Disorder), exista criterii precum ?nu reuseste sa acorde atentie detaliilor?, ?usor de distras de stimuli externi?, ?dificultati in a-si mentine atentia asupra activitatii? sau ?evita activitatile ce necesita efort mental sustinut?. Ambiguitatea acestor formulari lasa diagnosticul la indemana idiosincraziilor de interpretare ale clinicianului. In plus, sunt expuse separat, desi ele nu sunt independente unul de altul, crescand sansa ca tulburarea sa fie ?supradiagnosticata?. Mai mult de atat, termenii se suprapun intre ADHD si alte tulburari, facand diagnosticul diferential si mai dificil. Spre exemplu, unul dintre criteriile pentru ADHD este ?dificultati in organizarea activitatii?, in timp ce unul dintre criteriile pentru schizofrenie este ?comportament puternic dezorganizat?. Totusi este greu de afirmat ca diferenta principala dintre aceste doua tulburari consta doar in gradul de ?dezorganizare?a1i. Este bine sa ne aducem aminte ca termenii folositi in criteriile diagnostice reflecta modul de gandire predominant in psihologia cognitiva si clinica la momentul cind s-a formulat criteriul respectiv. Criteriile pentru ADHD au fost influentate de ?teoria filtrelor atentionale? care a dominat studiile privind atentia din anii ?60 si ?70, adica in anii cand s-au formulat prima oara aceste criterii. Dupa cum spune Karatekina2i DSM-ul este asemeni unui site arheologic in care urmele unei civilizatii s-au asezat peste urmele alteia de-a lungul secolelor. Termenul actual de ?deficit atentional/hiperactivitate? nu este satisfacator. El ne sugereaza ca exista un deficit de atentie, in timp ce dificultatea fundamentala a persoanelor cu aceasta tulburare consta in reglarea atentiei in timp si in lipsa unor recompense imediate, precum si in integrarea scopurilor cu actiunea, in gasirea si implementarea strategiilora3i.

Conceptualizand tulburarile atentionale intr-un cadru teoretic mai unitar, care sa reflecte nivelul actual de cunostinte, facand comparatii mai directe intre tipurile specifice de tulburari atentionale, luand in considerare subtipurile pe baza similaritatilor in deficitul cognitiv fundamental, a variabilelor psihofiziologice si neuroanatomice si nu a unor descriptii fenomenologice imprecise, precum si investigand consecintele functionale ale diferitelor tipuri de deficite atentionale in viata cotidiana, vom putea construi modele mai realiste ale acestei tulburari care sa ne permita un diagnostic mai acurat.

2. Dimensiuni temperamentale timpurii si rolul lor in psihopatologia copilului si adolescentului

Caspi si Silvaa4i au evidentiat ca dimensiuni separate ale temperamentului in cazul comportamentului necontrolat (impulsiv, reactiv emotional, usor de frustrat si hiperactiv) cat si ale comportamentului adecvat social ( sociabil, vorbaret si dornic sa exploreze contexte nefamiliare) pot fi extrase din evaluarile facute copiilor la varsta de 3 ani. Aceste doua dimensiuni prezic caracteristici diferite ale personalitatii adultului, primul tip fiind in mai mare masura asociat cu problemele comportamentale. Comportamentul necontrolat pare mai strans legat de modelul deficitului de inhibitie elaborat de Barckleya5i in vederea explicarii ADHD. In plus, in experimentele de laborator s-a constatat o legatura intre aprehensiunea obiectelor de catre copilul de 1 an si ulterioarele masuri ale Impulsivitatii, Controlului Inhibitor scazut si nivelurilor ridicate ale Furiei/Frustrarii si Agresivitatii masurate de chestionarul CBQ (Checklist Behavioural Questionnaire). Predictii similare au fost evidentiate in ce priveste nivelul de activitate, zambetul si rasul in primul an si ulterioarele Anticipari Pozitive, Impulsivitate si Control Inhibitor deficitar, masurate cu CBQa6i. Din punct de vedere al dezvoltarii, ?Sistemul de abordare? (BAS) al lui Graya7i este relationat cu extraversiunea, incluzand Anticiparea pozitiva si Nivelul de activitate. Totusi, el este de asemenea relationat cu posibile probleme de control precum impulsivitatea, furia/frustrarea si controlul inhihitor scazut. De asemenea, Rothbart, Ahadi si Evansa8i au evidentiat ca un deficit de control inhibitor si de capacitate atentionala sunt prezise de viteza scazuta de a apuca obiecte mici a copilului de 1 an. Autorii insa mentioneaza ca nu este cert daca tendintele de abordare vor determina controlul atentional ce se dezvolta ulterior, sau controlul atentional este deja reflectat in tendinta scazuta a copilului de a aborda obiectele. Copiii cu ADHD, in comparatie cu cei fara, au mai multe dificultati in a-si controla comportamentul conform unei instructiuni primite, in a-si intarzia alocarea unei recompense sau a rezista tentatiilor. Se poate postula din aceste date un deficit semnificativ de inhibitie a raspunsului impulsiv, in special in situatiile in care recompensa este ?la vedere?a9i. Caspia10i a gasit corelatii foarte interesante intre dimensiuni temperamentale