CAPITOLUL I
STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII
EDUCAŢIONALE
I.1. Diferenţieri conceptuale: psihoterapie, intervenţie
de criză, consiliere
Semnificaţia cea mai larga a consilierii poate fi regăsita la
începuturile organizării societăţii umane fiind apropiata de cea de sfătuire cu
privire la treburile comunităţii. Fie ca erau vrăjitori, şamani, astrologi,
sfetnici sau consilieri aceste persoane aveau un rol asemănător de a vindeca,
îndruma, sfătui, de a oferi soluţii pentru probleme diverse medicale, sociale,
politice, probleme personale, de grup sau cu care se confrunta societatea. Pe
parcursul evoluţiei si diferenţierii societăţii umane in mai multe domenii de
activitate: economic, politic, juridic, administrativ, educaţional, etc, însăşi
activitatea de consiliere se diferenţiază devenind o necesitate in toate
aceste domenii. Ca urmare considerăm un prim nivel al diferenţierii
consilierii fiind nivelul acţional.
Dar acţiunea sociala de sfătuire-consiliere nu poate fi rupta de cea de
cunoaştere la început empirica. Dintotdeauna până în prezent copiii au avut
in proprii lor părinţi sfătuitori personali, mai mult sau mai puţin pregătiţi,
mai mult sau mai puţin acceptaţi. Vecinii s-au adresat in anumite situaţii
dificile ale existentei lor unii altora pentru a cere si oferi sfaturi, ca sa nu
mai vorbim de o anumita categorie de sfătuitori nespecialişti dar aproape
generici pentru consiliere - prietenii. Dintre activităţile empirice înrudite cu
cea de consiliere, cea de prietenie sintetizează trăsăturile esenţiale de:
ascultare, sinceritate, trăirea emoţiilor şi sentimentelor, informare, susţinere,
orientare, învăţare, dezvoltare. Al doilea nivel al evoluţiei sfătuirii -
consilierii ar putea fi considerat nivelul cunoaşterii sociale empirice.
Selecţia si cumularea cunoştinţelor si a experienţei din toate
domeniile de activitate accesibile la un anumit moment istoric au condus la
elaborarea primelor lucrări de filozofie. Acestea cuprindeau cunoştinţe
ştiinţifice, informaţii tehnologice, credinţe religioase, mesaje artistice, reguli
morale, sfaturi de viata etc. Identificarea informaţiilor cu caracter de sfătuire
în lucrările filozofice poate fi considerat al treilea nivel al evoluţiei
consilierii - consilierea filosofica.
Desprinderea cunoştinţelor ştiinţifice, tehnice si tehnologice,
artistice si religioase din corpul matern al filozofiei a condus la
diferenţierea ştiinţelor, a tehnologiei, a artei, şi a religiei ca domenii
specifice ale cunoaşterii umane, ale acţiunii, ale creaţiei artistice, ale
credinţei religioase. Constituirea ştiinţelor de sine stătătoare s-a realizat
prin definirea domeniului lor de activitate, a metodelor specifice si
elaborarea legilor cu caracter nomotetic sau ideografic in funcţie de obiectul
de studiu al acestor ştiinţe. Daca ştiinţa la cel mai înalt nivel al dezvoltării
sale ajunge la elaborarea legilor specifice tehnologia se defineşte ca
ansamblu de reguli de acţiune si transformare a realităţii reprezentată de
obiecte, procese si fenomene predominant materiale si obiective. Arta
reprezintă domeniul trăirii realităţii, al transfigurării acesteia in idei, imagini
vizuale sau auditive, in produse originale in care îmbinarea intre obiectiv si
subiectiv atinge un grad maxim de interacţiune. Mesajul artistic reprezintă
modalitatea specifica de transformare a realităţii de către arta. Religia îşi
construieşte edificiul corpului sau de cunoştinţe si norme pe baza credinţei -
care reprezintă o îmbinare echilibrata intre elementele cognitive, afective si
volitive, puternic înrădăcinată la nivelul interacţiunii dintre conştient şi
inconştient.
Daca ştiinţa elaborează legi, tehnologia reguli, arta mesaje, iar
religia credinţe consilierea este ştiinţă, tehnologie, artă sau religie?
CONSILIEREA este ştiinţă în măsura în care este fundamentata pe
teorii, metode şi legi ştiinţifice, verificate şi confirmate. De exemplu teoriile
psiho-pedagogice ale relaţiei cibernetice personalitate-mediu, metodele
psiho-educationale ale conversaţiei, legile psiho-pedagogice ale adaptării
pot sta la baza unei explicaţii ştiinţifice in consiliere. Caracterul ştiinţific al
consilierii devine din ce in ce mai pregnant daca aceasta elaborează noi
teorii si metode specifice domeniului sau de cercetare. Se pune întrebarea
dacă aceste noi teorii şi metode care scot in evidenţă noi adevăruri conduc in
mod automat la eficienţa consilierii. Consilierea reprezintă mai mult un
domeniu al acţiunii eficiente decât al cunoaşterii adevărate. Acţiunea
eficienta, este asigurata de identificarea si elaborarea regulilor de
transformare a realităţii - domeniu care aparţine tehnologiei. In mod
paradoxal, deşi fenomenul de tehnologie nu se potriveşte cu cel de ştiinţe
umaniste W.Huber (1997) arata ca acesta desemnează un aspect
fundamental al asistentei si intervenţiei psihologice, deci implicit al
consilierii consideram noi. Eficienta acţiunii in domeniul intervenţiei sociopsiho-
educaţionale nu este asigurată de adevărurile ştiinţifice elaborare de
ştiinţele implicate ci de regulile de aplicare a acestor adevăruri ştiinţifice la
situaţia specifica la persoana vie si concretă, la momentul respectiv.
Consilierea este o tehnologie psiho-educaţională dacă elaborează
reguli de creare, transformare şi control (M.Bunge, 1978) a unor procese
specifice in scopuri pozitive şi benefice (de exemplu regula orientării -
învăţării).Dar aceste reguli eficiente se aplica totdeauna la fel, indiferent de
persoana, indiferent dacă se lucrează individual sau în grup, cu anumite
metode sau cu altele?
Consilierea este
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
