Pedagogie

Familia ,,Cei sapte ani de acasa" -acesst concept are in vedere familia, credinta, conceptiile unei persoane, mediul in care s-a format individul. Familia este un factor primordial de informare si de creare a personalitatii copiilor. Ea are rolul de a-l introduce pe copil in societate, de a implementa practici educative, constructii cognitive. De observat faptul ca familia implementeaza mai mult valori practice decit teoretice. Este mediul cel mai sanatos si are o influenta mare asupra individului. Individul, in cadrul familiei se dezvolta multilateral, cuprizind mai multe ramuri de activitate. Este foarte importanta educatia din copilarie, deoarece individul ia primele impresii din mediul inconjurator care, la virsta frageda a copilului, este familia, cu membrii ei. Tot din mediul familial, copilul mai ia conduitele si obiceiurile celor din jur. Individul va repeta si va imita oamenii din jur, va avea aceleasi pareri, idei, conceptii. Copilul va mima, gesticula, exact ca persoanele din jur.

Educatia in familie; aspecte ale educatiei parintilor

- Cand incepe si cat dureaza educatia in familie-

- Participarea familiei la educatia copilului

- Cresterea si ingrijirea copilului mic

- Educatia anteprescolara; jocul - ca modalitate de educatie

- Pregatirea pentru "meseria de elev"

- Participarea familiei la educatia scolara si extrascolara: forme, continuturi, roluri, disfunctii si consecinte

- Disfunctii ale educatiei in familie

- Slaba implicare a parintilor in tot ceea ce depaseste cadrul vietii domestice

- Slaba implicare a parintilor in activitati de sprijin si de control pentru lectii

- Comunicarea deficitara dintre parinti si copii pe teme legate de viata lor cotidiana activitate scolara, activitati cu prietenii), dar si pe teme de mare interes pentru aceasta etapa de varsta (viitorul copilului, prietenia, dragostea, sexualitatea)

Cauze posibile :

a) nivelul cultural scazut (de ex., parintii sunt depasiti de sarcinile scolare ale copilului);

b) nivelul economic redus, care disperseaza atentia parintilor spre problemele sociale (inflatie, somaj) sau de subzistenta;

c) bugetul redus de timp liber;

d) scaderea continua a calitatii vietii si stresul social induc o dezorientare generala a parintilor in campul realitatii sociale;

e) nivelul de aspiratii al parintilor;

f) legitimarea autoritatii parentale prin "sacrificiu;

g) tendinta parintilor de a sanctiona comportamentele copilului in raport cu reusita scolara (note, absent) si de a neglija atitudinile socio-morale si chiar comportamentale deviante ale copilului.

Scoala este a doua casa a tinarului in formare, un prim factor al educatiei continue si sistematice.

In structura societatii moderne scoala este singura institutie capabila sa educe spiritul de disciplina, autonomia vointei si atasamentele la scopurile colective24 (E. Durkheim ,,Educatie si sociologie" 1922, pag. 38).

Familia modeleaza fiinta umana, asa cum o cere structura ei, dar o astfel de educatie nu este suficienta. Dependenta mai putin de norme si autoritate si mai mult de imprejurari particulare si de persoane, familia nu mai poate dezvolta in individ spiritul de disciplina, nici altruismul copilului, acesta fiind orientat, in primii ani de viata preponderent catre sine.

Dimensiunile reduse si structura particulara a universului familial nu sunt suficiente pentru depasirea acestui egoism infantil. Emile Durkheim considera ca ,,rolul scolii in dezvoltarea morala a copilului poate si trebuie sa fie de cea mai mare importanta".

Scoala modifica formele si continuturile educatiei familiale. Dorind sa ofere copiilor un capital cultural si intelectual rentabil din punctul de vedere al reusitei scolare, parintii isi modeleaza continuu formele, continuturile, mijlocele educatiei familiale, preluand roluri similare celor ale cadrelor didactice si creand acasa o adevarata scoala (C. Montandon, 1991, pag.132).