I.1. Caracteristici generale ale invatamantului primar si prescolar
Analiza problematicii si a particularitatilor invatamantului prescolar si scolar necesita in prealabil clarificarea conceptului de sistem de invatamant. Astfel, in sens larg, sistemul de invatamant reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele, profilele si formele, dintr-o anumita tara, care este conceput, organizat si functioneaza in baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic.
In sens restrans, sistemul de invatamant reprezinta reteaua organizatiilor scolare, determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor ,,servicii publice deschise", perfectibile si autoperfectibile.
Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, specializat in realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire, in cadrul concret al activitatii de predare-invatare-evaluare.
Sistemul national de invatamant preuniversitar cuprinde:
a) educatia timpurie (0-6 ani):
- nivelul anteprescolar (0-3 ani)
- invatamantul prescolar (3-6 ani), care cuprinde: grupa mica, grupa mijlocie si grupa mare;
b) invatamantul primar (6-10 ani)
- clasa pregatitoare
- clasele I-IV;
Din punct de vedere structural, invatamantul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei varstelor si prima veriga a sistemului de invatamant, ale carui caracteristici sunt:
a) asigura intrarea copilului in sistemul de invatamant obligatoriu (in jurul varstei de 6 ani), prin formarea capacitatii de a invata;
b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale);
c) solicita in mod fundamental ca la varstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (ingrijire, nutritie si educatie in acelasi timp);
d) la nivelul relatiei ,,didactice", considera adultul/educatorul ca un partener de joc, matur, care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate;
e) solicita ca activitatile desfasurate in cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de invatare situationala;
f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational, el fiind partenerul-cheie in educatia copilului, iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotaratoare.
Schimbarea de paradigma in promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte, dintre care putem aminti:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
