Jocuri didactice

Jocurile didactice

Jocul este o activitate simbolica. Este un "ca si cum". Mai mult decat o imitatie a unor situatii reale este o concentrare de actiuni, stari si trairi sufletesti. Copiii se joaca "de-a doctorul", punand in scena toate actiunile doctorului (unele fiind accentuate, chiar exagerate, altele fiind eliminate), starile si suferintele pacientului dar si relatia dintre ei (copilul-pacient trebuie sa stea, sa faca, sa suporte ceea ce copilul-doctor hotaraste ca "trebuie"). Este o luare in stapanire a unei situatii prin joc.

Daca nu ne-am juca, realitatea ar fi mai greu de suportat. Pentru ca nu doar copiii se joaca, ci toti oamenii. Chiar si animalele! Putem "juca" asa cum vrem noi o situatie, noi stabilim regulile jocului, noi il oprim atunci cand vrem. "Piua" este cuvantul magic care opreste jocul. Asadar capacitatea de a ne juca este forma simbolica prin care, retraim evenimente, intamplari din viata reala putandu-le modifica dupa voie. De aceea, jocul produce satisfactie prin el insusi, nu doar prin rezultatele lui.

Pe chipul copiilor se citeste bucuria atunci cand se joaca chiar daca este un joc bland sau unul agresiv. Acesta este primul scop al jocului: obtinerea placerii. Adultii joaca si ei sah din placere, dezleaga cuvinte incrucisate, mamele se joaca croind rochii pentru papusile fetitelor dar si tatii se joaca cu Lego sau cu trenuletele si masinutele teleghidate.

Dar pentru ca am vorbit de trenulete, papusi si Lego, sa ne gandim ce este o jucarie- Este un obiect pe care-l folosim pentru a ne juca. O sfoara este o jucarie- Dar 10 bete de chibrit- Daca gasim o modalitate de a ne juca cu ele, le putem considera jucarii. Un obiect nu este in sine o jucarie. Devine o jucarie atunci cand cineva reuseste sa-l utilizeze. Astfel ajungem la concluzia ca doar o parte din ceea ce numim jucarii, servesc cu adevarat acestui scop. Un catel de plus care latra, se ridica in doua labe, da din coada si merge prin casa nu este o jucarie. Pentru ca nimeni nu se joaca cu el, toti stau si-l privesc. Atunci cand bateriile se termina, copiii il considera stricat si nu se mai ating de el.

O jucarie este cu atat mai folositoare cu cat permite copilului o mai mare libertate si creativitate in utilizarea ei. Exemplu cel mai bun sunt jocurile de constructie. Asta nu inseamna doar piese de Lego cu care construim castele! Pot fi margele diferite din care fetitele fac podoabe pentru papusi sau casute, pomi, garduri etc din care facem sate; pot fi parti ale corpului pe care le potrivim pentru a realiza animale sau pur si simplu un patrat de hartie din care putem obtine sute de obiecte dupa metoda ORIGAMI.

Jocuri sportive, jocuri de cuvinte, jocuri de constructie, jocuri de perspicacitate, jocuri de indemanare, jocuri de strategie, jocuri de noroc pe care le folosim pentru ca invatam ceva din ele, pentru ca ne produc placere si pentru ca avem nevoie sa ne jucam, sa castigam, sa ne distram!

Datorita acestei "descarcari" pe care o simtim cand ne jucam, acestei libertati pe care ne-o da ideea ca "e doar un joc", datorita faptului ca jocul apare odata cu viata (ne jucam chiar inainte de a ne naste!), el este folosit si ca metoda terapeutica pentru copii.

(Ref. Anca Petraru ,,Ce este jocul?" ed. Bucuresti 2004)

1.1 Clasificarea si studierea informatiei

- Tipuri de jocuri. Clasificari. Tipuri de clasificari.

Jocuri folosite la educarea fizica.

In ce priveste jocurile fizice, exista 4 repere de baza care ne ajuta sa le clasificam.

Categoria jocului

Aceasta clasificare a fost inventada de Nicols, conform caruia clasificarea se face pe baza la

3 categorii: cerintele necesare pentru infaptuirea jocului (de ce este nevoie pentru a putea pune in viata jocul in afara de jucatori - echipament, marimea terenului de joaca, etc. ) ,

structura jocului ( numarul de jucatori, modul de grupare,strategiile s.a.m.d.) si cerintele fata de jucatori ( adica ce se cere de la jucatori ca acestia sa se poata incadra in procesul jocului - abilitati locomotoare, nivelul de pregatire fizica, numarul necesar, sociabilitate, etc.)

Cunoasterea tipului jocului

Aceasta schema a fost gasita de Werner si Alomond. Ea consta in clasificare jocurilor

conform strategiilor de joc folosite de catre acestea. Ea categorizeaza jocurile in modul urmator: jocuri ce folosesc tinte (ex.: Tragerea la tinta, darts, bowling, dodgeball, golf); jocuri ce implica folosirea unei plase sau a unui perete (de exemplu: tenis, volei, etc.) si jocuri ce implica deplasarea rapida (ex.: fotball, baschet, etc.)

Continutul de baza

Aceasta schema a fost elaborata de Allison si Barret. Acesti savanti categorizeaza jocurile dupa forma acestora (indiferent daca jocul este unul nou, inventat de profesor, invatator, sau este unul demult timp bine stiut decatre toti), dupa abilitatile de orientare in spatiu si miscare a jucatorului, dupa conceptele de miscari tactice necesare jocului si dupa efectele sub aspecteducational ale jocului.

Jocuri de dezvoltare

Este o metoda ce are ca autori pe Gallahue si Celand ea consta in clasificare jocurilor in 4 nivele fundamentale, ca parte a unui intreg al strategiilor educationale asupra jocurilor la aplicarea, reintarirea, si cultivarea abilitatilor mentale si sportiv. Aceste 4 nivele sunt: "nivel obisnuit", " nivel complex", " nivel avansat" si "nivelul sport oficial".

Jocuri electronice

Exista citeva metode de clasificare a jocurilor electronice (altfel numite : jocuri video sau jocuri computerizate)

Cea mai des intalnita clasificare a jocurilor pe calculator este divizarea lor in categorii: simulatoare (Jocuri ce reflecta intr-o oarecare masura realitatea), jocuri abstracte ( doar joaca in sine reprezinta subiect de interes) si jocuri sportive. Pe deasupra, ele se pot imparti in subdiviziuni in dependenta de numarul de jucatori implicati: jocuri cu 2 jucatori ( jocuri de tabla, ca sah-ul, jocul de dame, etc.),jocuri cu un numar de jucatori mai mare ca 2 (jocuri de carti - poker, etc. sau jocuri pentru intreaga familie - "scrabble"(eng.) ("jocul dea cuvintele"), "Monopoly", etc si jocurile cu un singur jucator ca Solitaire sau Puzzle. Exista inca o categorie de jocuri cu "0" jucatori, adica jocuri simulate pe calculator in locul unui jucator/jucatori reali, unde utilizatorul nu are de facut altceva decat sa priveasca. Astfel de jocuri sunt recunoscute drept jocuri fiidca au scop si valoare recreativa.

Alta metoda, elaborata si dezvoltata de Wright, imparte jocurile in urmatoarele categorii: educationale sau informative, jocuri sportive, sensolocomotoriale (de ex. genuri de jocuri - actiune, arcada, lupte, tragere la tinta, simulatoare de intreceri sportive), alte genuri de jocuri de vehicule ( ce nu se inscriu in cele de intrecere cu masini sau motociclete), jocuri strategice (ex: jocuri de aventura, de lupta, simulari tactice, Jocuri de simulatoare de rol sau Role-Playing-Games si rebusuri), etc.

A treia metoda, elaborata de Funk si Bunchman, si completata mai apoi de multi alti cercetatori, clasifica jocurile computerizate in 6 categorii generale: jocuri de distractie ( ce nu contin elemente de destrugere sau lupta), educationale (ce ajuta la asimilarea cunostintelor si rezolvarea problemelor), jocuri fantastice cu elemente de violenta (cu figuri sau modele desenate, virtuale ce trebuie sa atinga scopul jocului prin acte de distrugere, violenta cu riskul de a fi ucise), jocuri cu elemente de violenta umana (la fel ca jocurile fantastice numai ca cu protagonisti ce imita personaje umane), jocuri simulatoare de sporturi ce nu c