Educație Interculturală

1. Educatia interculturala - o noua provocare

Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societatilor si vizeaza atât diferentele care exista între oameni ca individualitati, cât si cele între diverse grupuri. Existenta unor identitati multiple, a valorilor, traditiilor, obiceiurilor si a modului de relationare diferit dintre diversi indivizi sau grupuri, impun cu necesitate abordarea educatiei si a societatii din perspectiva interculturala. Aceasta reprezintÎ atât o noua provocare cât si o conditie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bazÎ cultivarea respectului reciproc si a întelegerii atât între indivizi cât si între grupuri. Angajarea în interactiuni interculturale este inevitabila, si mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoasterii cât si al îmbogatirii culturale. Fara o întelegere mutuala, diferentele pot genera conflicte, care în cazul în care nu sunt rezolvate pe o cale pasnica pot degenera în violarea drepturilor omului.

Exercitiul 1: Scrieti câteva dintre cele mai importante drepturi ale omului. Motivati, la alegere importanta unuia dintre ele, dati un exemplu din care sa reiasa importanta acestui drept pentru voi.

Tabel 1. Exemple de drepturi fundamentale ale omului

TOTI EGALI  TOTI DIFERITI **** ALL EQUALL  ALL DIFFERENT (seminar)

1. Principiul egalitatii în drepturi si a egalitatii sanselor

2. Dreptul la aparare si principiul accesului nediscriminatoriu la actul de justitie

3. Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatos

4. Libertatea individuala si dreptul la libera circulatie a individului

5. Viata personala, inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei

6. Libertatea constiintei

7. Libertatea de exprimare

8. Libertatea informatiei

9. Dreptul la îinatatura si accesul la cultura 10. Dreptul cetateanului la initiativa legislativa

11. Dreptul cetateanului de a organiza si participa la întruniri publice

12. Dreptul de asociere

13. Munca si dreptul la greva

14. Libertatea economica

15. Dreptul de proprietate privata si dreptul la mostenire

16. Protectia copiilor si a tinerilor

17. Protectia persoanelor cu handicap

18. Dreptul de petitionare

19. Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite - la 10 septembrie 1948

- Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, adoptata de guvernele

membre ale Consiliului Europei - la 4 noiembrie 1950

- Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite - la 20 noiembrie 1989

2. Definirea educatiei interculturale

Educatia interculturala propune o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale (diferente culturale) sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturala nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, în interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei. (Cucos, 2000). Educatia interculturala se refera la teme ca acceptare si participare învatarea convietuirii  a învata sa traiesti împreuna, evitarea stereotipiilor si a prejudecatilor si propune solutii pentru promovarea valorilor democratiei si interculturalitatii /multiculturalitatii. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare interculturala presupune învatarea acestora atât în cadrul organizat (educatia formala), cât si în si prin activitati de educatie non-formala si informala.

Exercitiul 2: Faceti diferenta între societati multiculturale si societati interculturale

" Precizati câteva diferente dintre cele doua tipuri de societati.

" Interpretati intuitiv schema urmatoare:

Dezvoltarea abilitatilor de a interactiona eficient în contexte interculturale, chiar si în cadrul unui mediu dominat de o aparenta omogenitate culturala, se realizeaza prin învatarea unor comportamente specifice în cadrul unor influente educative de ordin formal, non-formal sau informal.

Exercitiul 3: Cum puteti defini învatarea? Dar instruirea si educatia ? Puteti da exemple de învatare în cadrul unor activitati de tip formal, informal/ non-formal?

Învatarea =

Instruirea =

Educatia =

Învatarea este un proces de angajare activa în achizitionarea de noi informatii, formarea de noi deprinderi; întelegerea, transformarea si crearea de noi întelesuri, interpretari ale realitaii pe baza interiorizarii experientelor si în contactul nemijlocit cu tot ce ne înconjoara. Este vorba de o angajare permanenta a indivizilor în scopul îmbogatirii cunostintelor, restructurarii valorilor si atitudinilor, modelarea comportamentelor pe baza stimularii capacitatii de a reflecta si întelege realitatea înconjuratoare. Învatarea nu este un proces care se realizeaza doar în scoala/ universitate (sesiune). Experientele de învatare apar pe parcursul întregii vieti si în contexte sociale diverse (avem aici în vedere perspectiva educatiei permanente - lifelong learning) . Spre exemplu, este vorba de învatare chiar si atunci când participam la o discutie de grup pe strada, de exemplu, când ne confruntam cu experiente sociale si culturale diferite, de exemplu când vizitam o alta tara, chiar un alt oras, când întâlnim un necunoscut cu care schimbam idei, pareri, impresii.

Educatia si instructia. Influentele educative se refera la suportul explicit acordat celor care învata în scopul achizitiei si prelucrarii personale a informatiilor, a interiorizarii valorilor si normelor de baza ale unei societi interculturale (deschise), si formarea unui comportament care sa promoveze valorile democratice. Prin acest tip de influente se urmareste, crearea unor oportunitati pentru a întelege necesitatea si responsabilitatea de a actiona, de a produce o schimbare, o diferenta si de a contribui la coeziunea sociala (întelegere, parteneriat, toleranta etc). Cea mai importanta dimensiune referitoare la instruire, în acest context, se refera la exersarea atitudinilor si abilitatilor care reprezinta un suport necesar comunicarii interculturale bazate în primul rând pe acceptare a diferentei, reciprocitate si deschidere.

Universitatea din Oradea