Atenția vizuală

Prelucrarea primara si secundara a informatiilor vizuale

Principiile la care facem referire in recunoasterea obiectului sunt:

-principiul proximitatii - elementele aflate in proximitatespatiala sunt grupate intr-o singura unitate perceptiva;

-principiul similaritatii - elementele similare sunt percepute cand sunt grupate in aceeasi unitateperceptiva contrapusa altora;

-principiul bunei cintinuari - la intersectia a doua contururi, ele sunt percepute dupa continuarea cea mai simpla;

-principiul inchiderii - conturul ocluzat al unei figuri este inchis dupa configuratia de vizibilitate.

Versiunea generalizata a aceastor principii este:

-stimulii vizuali sunt in asa fel grupati incata sa rezulte configuratia cea mai simpla. Aceasta lege este conforma cu finalitatea sistemelor cognitive umane, respectiv adaptarea la mediu.

-cu cat estemai economicos organizam multimile de elemente, cu atat mai usor procesam informatia despre ele, determinand reactii adaptative rapide din partea subiectului.

Mecanismele de gruparea a stimulilor vizuali - sun ta innascute sau nu? Prezenta lor poate fi constatata din primele luni de viata si chiar daca nu sunt integral determinate genetic exista o predipozitie a sistemului nervos uman, pentru organizarea stimulilor din spatiul vizual.

Principala functie este separarea figurii de fond, a obiectului de mediuprin organizarea elementelor componente ale acestora. Acest principiu realizeaza o categorizare neintentionata a elementelor din campul vizual.

1. S-a creat un model numit recunoastere prin componente, sau RBC care porneste de la intrebarea "care sunt prelucrarile ulterioare care se finalizeaza in recunoastere". Acesst model porneste de la tendinta cotidiana a subiectului uman de a segemnta obiectele compelxe, in parti componente. Partile in care sunt descompuse obiectele,pot fi considerate volume primiteve geoni(geometrie). Un obiect complex poate fi specificat astfel prin geoni componenti si modul de dispunere al lor.

Acest model a fost initializat si conceput de Bedermancare sustine ca intreaga diversitate obiectuala ar putea fi redusa la 24 de geoni si contributiile dintre acestia.

Segmentarea obiectelor se face de regula in zonele de concavitate si datorita acestui lucru, fragmentarea obiectelor complexe, in paarti componente, are loc in zonele de concavitate maxima care ofera maximum de informatie asupra sructurii si partilor obiectelor.

Concluzie: dupa extragerea contururilor din obiectul real sunt initiate doua modele paralele de detectare a proprietatilor non accideantale si de segmentare a obiectului in zonele de concavitate locala. Rezultatul consta in reducerea oricarui obiect complex la un set de geoni aflati in anumite relatii topologice. Aceasta modelare activeaza modele ale obiectelor existente in memorie, modele reductibile la geoni si combinatiile lor. Pe baza acestor corespondenti are loc identificarea obiectului.

Modelul se valideaza sub aspectul consistentei prin implementare pe calculator si valoorifica caracteristicile fizaice ale sistemului, urmarinnd ca rezultatul calculelor sa fie echivalent cu output-ul proceselor cognitive.

Un argument in favoarea modelului este oferit de recunoasterea semnelor din realitatea inconjuratoare- sala de birou, strada etc.

Procesarea secundara a informatiei porneste de la schita intermediara(2 D), de la acest nivel subiectul cunoaste: contururile obiectului daca se deplaseaza, adancimea in spatiu, deplasarea, repreazentarea este centrata pe subiect, se identifica caracteristicile non accideantale, contururile se organizeaza pe principii gestaltiste, imaginea intermediaraeste segmentata in zonele de cavitate maxima, generand geoni, geoni activeaza in memorie obiectele din realitate, recunoasterea se face prin corespondenta imaginii intermediare, reprezentarea in memorie - sunt toate prelucrari accidentale.

Alte modele de recunoastere:

2.modelul analizei de trasaturi fizice: porneste de la premsa conform careia recunoasterea obiectelor se bazeaza pe detectarea unor trasaturi fizie distincte. Intelegem prin trasatura fizica distincta, orice caracteristica vizibila a unui obiect pe baza careia acesta poate fi identificat indiferent de imprejurari. Se presupune ca orice obiect poate fi diferit printr-o multime unica de trasaturi fizice. Prelucrarea in formatiei din mediu se face dupa principil economiei cognitive, adica sistemul cognitiva nu prelucreaza mai multa informatie decat atata cat are nevoie.