Transmisiile prin lant fac parte din categoria transmisiilor mecanice indirecte si servesc la
transmiterea miscarii si a momentului de torsiune intre doi sau mai multi arbori paraleli.
O transmisie prin lant se compune din rotile de lant, lantul - care infasoara rotile de lant si
angreneaza cu dintii acestora (fig. 2.1) - dispozitive de intindere, dispozitive de ungere si carcase
sau aparatori de protectie.
Lantul este format din zale, articulate intre ele, care ii asigura flexibilitatea necesara pentru
infasurarea pe rotile de lant.
Avantajele transmisiilor prin lant sunt: posibilitatea folosirii intr-un domeniu larg de distante
intre axe; posibilitatea transmiterii unor momente de torsiune mari; realizarea unor rapoarte de
transmitere medii constante; randament ridicat (? = 0,96 0,98); incarcari relativ reduse pe arbori;
posibilitatea inlocuirii usoare a lantului; posibilitatea transmiterii miscarii la mai multi arbori
condusi; posibilitatea functionarii in conditii grele de exploatare (praf, umiditate, temperaturi
ridicate).
Dintre dezavantajele transmisiilor prin lant, cele mai importante sunt: neuniformitatea
miscarii rotii (rotilor) conduse - ca urmare a infasurarii lantului pe rotile de lant dupa un contur
poligonal - care produce sarcini dinamice suplimentare, vibratii si zgomot in functionare; uzura
inevitabila in articulatii, care duce la marirea pasului, impunandu-se folosirea dispozitivelor de
intindere; necesita o precizie mai ridicata de montare si o intretinere pretentioasa, comparativ cu
transmisiile prin curele.
Transmisiile prin lant se utilizeaza cand se impun distante medii intre axe, care nu se pot
realiza prin angrenaje si cand nu este permisa alunecarea, situatie in care nu pot fi folosite
transmisiile prin curele. Se folosesc in constructia masinilor agricole, de transport (biciclete,
motorete, motociclete) si la unele utilaje (in siderurgie, in constructii etc.).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
