Etica - Standardele morale

Din perspectiva eticii, standardele sau normele morale sunt enunturi cu caracter imperativ prin care se indica ce trebuie sa faca sau sa nu faca un individ constient, pentru ca felul comportamentului sau sa fie apreciat ca bun de catre semeni sau comunitate. In consecinta, cerintele morale ale societatii se manifesta sub forma acestor norme de comportament.

Normele morale au de regula in componenta doua elemente: unul calitativ, care recomanda sau impune ceea ce e bine sa "faci" sa sa "fii", si altul imperativ, care iti gaseste concretizarea in expresia "trebuie sa faci" sau "trebuie sa fii". O alta caracteristica a normelor se refera la obiectivitatea lor, care provine din faptul ca acestea nu sunt vointa cuiva, ci sunt generate si se manifesta datorita unor nevoi obiective ce rezulta din specificul relatiilor dintre oameni.

Normele morale pot fi:

- norme generale sau universale; sunt prezente in toate tipurile de comunitati umane, au durabilitate in timp si influenteaza intreaga gama de relatii si activitati umane. De exemplu, cinstea, demnitatea, sinceritatea, curajul, loialitatea, generozitatea, bunacredinta etc. sunt norme generale.

- norme particulare; se adreseaza unor comunitati umane determinate, cu o anumita variatie in timp si influenteaza relatii sau activitati umane particulare. In acesta categorie pot fi incluse normele vietii de familie si mai ales normele morale specifice unor activitati profesionale; pe acestora din urma se fumdamenteaza deontologia profesionala (a medicilor, a avocatilor, a contabililor, a profesorilor, a sportivilor etc.).

- norme speciale; se manifesta in cadrul unor grupuri restranse si uneori in ocazii speciale. Aici putem aminti normele de protocol, regulile de eticheta in afaceri, codul manierelor elegante si alte asemenea.

O alta abordare, care leaga normele vietii de zi cu zi de cele din domeniul afacerilor, este oferita de "teoria contractului social", o teorie normativa, realistica si comprehensiva, elaborata de profesorii Thomas Donaldson si Thomas Dunfee, teorie care inglobeaza diversitatea standardelor morale din culturi variate in anumite standarde universale.

Elementele esentiale ale acestei teorii sunt sugerate in schema urmatoare.

Figura nr.1. Teoria contractului social

Sursa: D. J. Fritzsche, in Business Ethics: A Global Managerial Perspective, Curs MBA, McGraw-Hill Companies, 1997

Contractul social este un contract informal referitor la normele de comportament dezvoltate anumite credinte, idealuri, atitudini ale grupurilor de oameni sau ale comunitatilor. Dupa parerea autorilor, organizatia isi castiga legitimitatea prin acest contract social cu societatea.

In aceasta figura, hipernormele sunt de fapt normele morale universale si se impun oricarei activitati economice. Contractul macro-social functioneaza la un nivel global, oferind conditii specifice in care poate fi dezvoltat contractul micro-social, respectiv de la nivelul organizatiei. Contractele micro-sociale sunt unicele contracte ale comunitatii dezvoltate intr-un spatiu liber, sub influenta termenilor contractului macro-social.

Normele de la nivelul micro-social nu trebuie sa violeze standardele macro- sau hipernormele. Un conflict al normelor poate aparea, de exemplu, atunci cand un membru al comunitatii decide sa faca afaceri in alta comunitate; legarea celor doua comunitati (culturi) poate induce un conflict de norme morale. Atunci cand doua sau mai multe norme morale se afla in conflict, este nevoie de un set prioritar de reguli care sa indice care norme ar trebui respectate mai intai. In acest sens, profesorii Donaldson si Dunfee propun urmatoarele reguli prioritare:

1. Tranzactiile desfasurate in interiorul unei comunitati, care nu au efecte adverse semnificative asupra altor oameni sau comunitati, ar trebui guvernate de catre normele comunitatii gazda.