SINTEZA
CURSULUI
Cap. 1: CE ESTE ETICA ÎN AFACERI?
În lumea noastră grăbită si agitată, din ce în ce mai multi oameni caută noutate, din care
unii fac un etalon de prim rang al valorii tuturor lucrurilor. Din acest punct de vedere, „stăm
bine”. Etica în afaceri este un domeniu academic si un subiect de dezbatere publică teribil de
recent.
Etica în afaceri are o vârstă prea fragedă ca să putem vorbi deja despre fondatori, clasici,
moderni, contemporani, postmoderni si hipermoderni.
Ca mai toate noutătile din ultimul secol, si business ethics este o inventie americană.
Pentru unii, originea transatlantică a noii discipline este o garantie de calitate, seriozitate si
performantă; pentru altii, dimpotrivă, orice vine de peste ocean trebuie să fie ceva teribil de
rudimentar, superficial si – neapărat – „imperialist”. Entuziasmantă sau detestabilă, etica în
afaceri a luat rapid amploare în spatiul nord-american, de unde s-a răspândit apoi în toată lumea
„civilizată”, mai exact în tările în care se poate vorbi cu temei despre economie de piată si stat
de drept. Cu britanicii în frunte, europenii s-au „contaminat” si ei de interesul crescând fată de
etica în afaceri abia în anii de după 1980. În România, acest (eventual) interes abia este pe cale
să se nască. Să fie vorba numai de mimetismul „formelor fără fond” sau de o firească racordare
la „trend”-urile lumii evoluate?
Iată o întrebare la care e prea devreme să încercăm a găsi un răspuns. Întrebările pe care le
vom pune în acest capitol sunt altele: ce se întelege (ori nu se prea întelege) prin etică în
afaceri? Care sunt problemele cele mai caracteristice si cele mai importante pe care încearcă să
le elucideze etica în afaceri? În sfârsit, de ce este importantă si tot mai intens cultivată această
disciplină în tările cele mai avansate?
De multe ori definitiile formale au efectul nedorit de a face ca sensul (aparent) clar al unor
termeni să devină obscur. La prima vedere, este usor de înteles că „etica în afaceri” este un
domeniu care urmăreste să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în
activitatea agentilor economici dintr-o societate capitalistă. Este clar, ce-i drept, însă foarte
aproximativ. Să vedem în ce măsură un plus de precizie ne ajută să întelegem mai bine ce este
etica în afaceri.
R. T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenti în acest domeniu, defineste etica
în afaceri drept „perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enuntată explicit, a unei
companii sau a unui individ ce face afaceri”.
6
Comportamentul si declaratiile pot, fireste, să se contrazică, astfel încât despre o corporatie
se poate spune uneori că, desi afisează un credo etic pus, chipurile, în serviciul comunitătii,
daunele teribile provocate mediului înconjurător arată care îi sunt adevăratele convingeri. (De
George, 1990, p. 3) Fără a fi prea siguri dacă am înteles bine, De George situează etica în
afaceri la nivelul unei simple descrieri a ceea ce declară si face efectiv un agent economic, în
raport cu anumite considerente etice.
P. V. Lewis e de altă părere. El defineste etica în afaceri drept „acel set de principii sau
argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”.
Dacă suntem de acord că există numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui să le
facă, etica în afaceri în acest al doilea sens se referă la ceea ce oamenii ar trebui să facă în
afaceri (Lewis, 1985). Cu sentimentul că totul devine din ce în ce mai derutant, notăm că, după
Lewis, etica în afaceri îsi delimitează problematica la nivelul normelor de comportament moral
care indică agentilor economici ce trebuie si ce nu trebuie să facă în activitatea lor specifică.
În opinia „sintetică” a lui Roger Crisp, un apreciat filosof de la Oxford, chief editor la
sectiunea de etică a prestigioasei Oxford University Press, în sensul cel mai frecvent utilizat,
etica în afaceri este un domeniu de investigatii filosofice, având propriile sale probleme si teme
de discutie, specialisti, publicatii, centre de cercetare si, desigur, o varietate de curente sau scoli
de gândire. În acest sens, Crisp sugerează că „etica în afaceri se referă la străduintele filosofice
ale fiintelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens
[cel conturat în definitia lui Lewis], de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină «etica»
afacerilor si a oamenilor de afaceri reali” (Cowton & Crisp, 1998, p. 9). Nici mai mult, nici mai
putin.
Cu senzatia inconfortabilă că am intrat în zona crepusculară, ne gândim că simpla lectură a
definitiilor de mai sus ar putea să explice de ce atât de multi oameni de afaceri sunt sceptici în
ceea ce priveste relevanta eticii în afaceri fată de problemele lor curente si fată de dilemele
practice cu care se confruntă în activitatea lor. Departe de a face ca faptele nude să apară într-o
lumină mai clară si să fie mai usor de înteles, filosofii par să vorbească despre o altă lume,
rătăcindu-se în speculatii umbroase, ce n-au nimic comun cu preocupările presante ale celor
care se ocupă de afaceri. Nu neapărat. Într-un limbaj ceva mai inteligibil, Crisp vrea să spună că
etica în afaceri urmăreste să evalueze si să sustină cu argumente rationale valorile si normele
morale care ar trebui să guverneze jocul economic, cu speranta că explicatiile sale pot contribui
la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE CONTABILITATE SI FINANłE
CÂMPULUNG MUSCEL
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
