Linii Tehnologice

1. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII DE PROIECTARE

Prin proiectare se înţelege activitatea utilă, care are ca obiect elaborarea complexului de documentaţii tehnice, economice, de organizare şi conducere, necesare realizării fizice, în natură a obiectivelor de investiţii, punerii în funcţiune a capacităţilor ce se construiesc şi folosirii lor în concordanţă cu scopul şi destinaţia economică pentru care au fost create.

Investiţiile pot fi definite din mai multe puncte de vedere.

În sens foarte larg a investi înseamnă a încorpora într-un obiect sau acţiune, eforturi umane şi mijloace materiale cu scopul de a obţine un anumit rezultat.

În economie, termenul de investiţie se utilizează în două sensuri.

Din punct de vedere al cheltuirii banilor, investiţii înseamnă plasarea de fonduri băneşti în societăţi economice sau instituţii social-culturale, noi sau vechi, cu scopul de a obţine un anumit beneficiu, prin cumpărări de utilaje şi clădiri, dar şi de materii prime, materiale, combustibil, plata personalului, achiziţionarea de hârtii de valoare ( acţiuni, dividente, asigurări etc.), angajarea de sume băneşti în operaţii bancare sau comerciale.

Din punct de vedere economic propriu-zis, investiţia are un sens mai limitat, deoarece presupune numai sporirea patrimoniului de clădiri şi echipamente tehnice, adică formarea de noi fonduri fixe.

În economia capitalistă se folosesc pe larg ambele sensuri, în timp ce în economia socialistă s-a reţinut numai înţelesul al doilea, cel economic propriu-zis.

Investiţiile sunt purtătoare de progres, prin ele prinzând contur cele mai noi (recente) cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane. Chiar şi atunci când se urmăreşte înlocuirea unui utilaj vechi, uzat, cu altul, care să îndeplinească aceeaşi funcţie, deci să realizeze acelaşi produs, noul utilaj achiziţionat are caracteristici superioare, lucrează la parametri superiori, îmbunătăţiţi, are un randament mai bun, fiind un utilaj de fabricaţie recentă, modernă, în care s-au încorporat cele mai noi descoperiri şi invenţii. Oricărei investiţii îi este propriu caracterul novator, ceea ce face ca unul din rolurile principale ale investiţiilor să fie acela de modernizare a structurilor economice.

Noţiunea de investiţii admite două aspecte: unul financiar şi altul fizic. Aspectul financiar se referă la fondurile de investiţii cheltuite, pe când cel fizic reflectă lucrările executate.

Investiţiile sunt deci legate nemijlocit de fonduri fixe (participă cu întreaga lor valoare de întrebuinţare la mai multe cicluri de producţie), acestea reprezentând rezultatul fondurilor de investiţii.

Investiţiile se realizează cu participarea mai multor ramuri ale producţiei materiale (industrie, construcţie, transporturi etc) şi ale aşa numitei sfere de activităţi neproductive (cercetare ştiinţifică, inclusiv proiectare, precum şi învăţământ, activitatea financiar-bancară etc).

Indiferent de mărimea, natura şi destinaţia economică a obiectivelor de investiţii, de domeniul şi sectorul în care se construiesc acestea, înainte de a se începe executarea lucrărilor aferente este necesar să se asigure documentaţia tehnico-economică de execuţie, elaborată şi aprobată în concordanţă cu normele în vigoare în momentul respectiv.

În prezent la baza realizării obiectivelor de investiţie stă o concepţie modernă, de proiectare integrată. În funcţiile proiectării integrate intră nu numai soluţionarea problemelor legate de construirea obiectivelor de investiţii planificată ci şi a acelora care privesc perioada de după punerea în funcţiune a capacităţilor. Proiectarea integrată a obiectivelor de investiţii rezolvă concomitent şi problemele organizării producţiei şi a muncii, ale conducerii activităţii economice de producţie şi financiare, ale sistemului informaţional etc. în perioada de funcţionare a unităţilor economice nou create. În acest fel se asigură o soluţionare unitară în complexitate, a tuturor problemelor care privesc realizarea obiectivelor de investiţii şi exploatarea capacităţilor ce se construiesc.

Trecerea la realizarea oricărei investiţii este condiţionată de satisfacerea, simultană, a unor cerinţe cum ar fi: asigurarea documentaţiei tehnico-economice de execuţie, obţinerea aprobărilor pentru demolări, dezafectări, scoateri de terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier etc.

Proiectarea asigură de asemenea şi elaborarea unor sisteme de informaţii de ansamblul studiilor preliminare care se utilizează în etapa de proiectare tehnico - economică a obiectivelor de investiţi. Din categoria studiilor preliminare pentru investiţii fac parte:

Studiile de dezvoltare în perspectivă, care se întocmesc pe ramuri, subramuri şi unităţi economice.

Prin aceste studii, cu consultarea organelor centrale şi locale se fundamentează proporţiile şi nivelurile de producţie; se propun căile şi modalităţile de rezolvare a deficitului de capacităţi de producţie prin dezvoltări, reutilări tehnice, modernizări la întreprinderile existente, construirea de unităţi şi societăţi noi; repartizarea teritorială a dezvoltării producţiei, analizându-se şi propunându-se variantele de amplasare ale noilor obiective pe localităţi; utilizarea producţiei cu justificarea desfacerii pe piaţa internă, pentru export şi pentru reducerea importurilor; necesarul de investiţii, eficienţa economică a investiţiilor, durata de realizare a obiectivelor. Se stabilesc investiţiile conexe necesare;

Studiile de prefezabilitate, pentru înscrierea obiectelor de investiţii în planuri, în esenţă, adâncesc, actualizează şi detaliază prevederile din studiile de dezvoltare în perspectivă;

Studiile de amplasament prin care se rezolvă problemele încadrării obiectivelor productive în zone şi platforme industriale;

Studiile şi schiţele de sistematizare a localităţilor, care servesc la stabilirea amplasamentelor construcţiilor de locuinţe, clădirilor social-culturale etc;

Planurile de amenajare a bazinelor hidrografice, care cuprind soluţii privind gospodărirea şi folosirea resurselor de apă, pe baza cărora se pot stabili resursele de apă în regim neamenajat şi amenajat pentru dezvoltarea economico-socială a zonei respective;

Studiile de teren necesare proiectării obiectivelor de investiţii: topografice, pedologice (se ocupă cu studiul mineralogic al solurilor, al legilor de formare, de evoluţie şi de distribuire geografică a acestora etc.), geografice, hidrologice etc., prin care se furnizează informaţii cu privire la condiţiile naturale ale amplasamentului şi terenului de construcţie;

Studiile de marketing;

Prognozele economice şi tehnologice;

Documentaţiile de tipizare în domeniul investiţii-construcţii.

De asemenea, în funcţiile proiectării intră acordarea de asistenţă tehnică şi prestarea de servicii inginereşti în perioada de realizare a obiectivelor de investiţii şi de atingere a parametrilor proiectaţi.

2. ELEMENTE PRIVIND TEHNOLOGIA PROIECTĂRII

Proiectarea constituie o tehnologie de obţinere sub formă de documentaţii tehnico-economice şi modele a informaţiilor şi prezentărilor abstracte cu privire la obiectul de investiţii planificat a se realiza. Ea cuprinde o serie ordonată de procese ce se execută într-o succesiune determinată, având ca scop soluţionarea problemelor care fac obiectul proiectării tehnico-economice.

Procesul de proiectare al unui obiectiv de investiţii reprezintă un ansamblu de activităţi raţionale sau operaţii pentru conceperea şi elaborarea documentaţiilor şi modelelor necesare realizării obiectivului respectiv. Activitatea şi operaţiile legate de obţinerea uneia sau mai multor documentaţii de proiectare se pot executa de însăşi colectivele de specialişti atraşi în acest scop, de calculatoare electronice şi alte mijloace tehnice sau cu ajutorul acestora.

Rezultatul activităţii (proceselor) de proiectare, finalizat sub formă de machete, modele sau documentaţii tehnico-economice, care oferă posibilitatea de descriere şi reprezentare completă a obiectivului ce se proiectează în vederea realizării fizice, materiale, în natură a acesteia se numeşte generic proiect. Proiectul care se elaborează pentru anumite obiective, în condiţii concrete, particulare, de realizare într-un punct geografic dat se numeşte proiect individual. Proiectele valabile pentru o folosire repetată la realizarea obiectivelor de investiţii şi obiectivelor de constructii sau a unor părţi ale acestora care au aceeaşi destinaţie funcţională se numesc proiecte tip. Proiectele tip cuprind sub formă de precizări condiţiile pentru care acestea sunt elaborate şi pot fi folosite: gradele de seismicitate, adâncimea şi natura terenului de fundare, relieful terenului, încărcările climatice (vânt, zăpadă etc.), aspectul exterior al construcţiei etc. De aceea, în cazul folosirii proiectelor tip, pentru realizarea unui obiectiv dat de investiţii, ori de câte ori condiţiile hidrologice şi climatice concrete ale zonei de amplasament diferă de cele adoptate în proiectul tip, acesta se modifică corespunzător, se adaptează. Activitatea de proiectare prin care soluţiile tehnice se modifică în funcţie de condiţiile concrete de realizare se numeşte adaptarea proiectului tip la teren şi la condiţiile locale.