Semiologie Medicală

1. Sociologia medicala. Subramura importanta a sociologiei.

Primele teorii de sociologie medicala au aparut in anii '50 fiind elaborate de cercetatori celebri precum Parsons, Merton sau Kendall. Ei au abordat din perspectiva sociologica aspecte ale institutiilor de ingrijire a sanatatii, ale rolurilor profesionale, organizarea institutiilor de invatamant medical, au definit conceptele de boala si sanatate si au precizat si principalele drepturi si obligatii ale statusurilor si rolurilor de pacient si medic.

Sociologia medicala are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale sanatatii si imbolnavirii, interdependenta dintre factorii sociali si starea de sanatate sau de boala a populatiei, precum si incidenta starii de sanatate sau de boala asupra vietii sociale a indivizilor si a grupurilor umane.

Sociologia medicinei - studiaza factori precum structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori, ritualurile si functiile medicinei ca un sistem de conduite (R. Strauss, 1955)

Sociologia in medicina - integreaza conceptele, principiile si cercetarile sociologice in medicina, inclusiv educatia sociologica a studentilor medicinisti, studiul comportamentului sanitar si al epidemiologiei sociale, studiul proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale factorilor care influenteaza atitudinea pacientilor fata de boala (R. Strauss, 1972)

Sociologia sanatatii - studiul particular al aspectelor economico-sociale ale sanatatii, ale locului sitemului sanitar in societate si raporturile dintre diferitele politici sanitare (Steudler, 1972)

Toate aceste definitii sunt complementare, vizeaza aspecte particulare ale sistemelor de sanatate si se circumscriu sociologiei medicale.

Intre obiectivele sociologiei medicale se numara:

- distribuirea bolilor in societate, in functie de sistemul social, mediul familial, religie, sex, clase sociale, profesie.

- factorii sociali si culturali legati de natura si gravitatea bolii

- tipul de tratament adoptat

- elementele sociale care intervin in procesul terapeutic

- etiologia sociala si ecologia bolii

- comportamentele sociale ale terapiei si readaptarii

- medicina ca institutie sociala

- studiul variabilelor culturale ale manifestarii sanatatii si bolii

- relatiile medicale si sociale in grupurile mici

- bazele economice ale serviciilor medicale

- influenta industriilor medicale asupra starii de sanatate a populatiei

- conexiunea dintre structura sociala si boala

- influenta factorilor economico-sociali asupra starii de sanatate si raspunsul societatii la sanatate si imbolnavire.

Aceste obiective interfereaza cu cele ale epidemiologiei si sanatatii publice, dar exista diferente remarcabile in ceea ce priveste metodele si tehnicile utilizate de fiecare disciplina in parte, precum si directiile si obiectivele cercetarii.

Sociologia medicala a debutat practic odata cu publicarea lucrarii ,,Le suicide. Etude de sociologie" (1897) a sociologului francez Emile Durkheim. Folosind date statistice, demografice din surse autorizate, Durkheim contrazice teoriile potrivit carora rata suicidului este influentata numai de factori geografici, climatici, biologici, rasiali sau psihologici. El a sustinut ca suicidul este un fapt social obiectiv si poate fi explicat si prin factori sociali. Analizand fenomenul sinuciderii (fenomen medical si social), Durkheim a demonstrat ca acesta variaza in functie de un alt fapt social, integrarea si coeziunea sociala. El a comparat rata sinuciderilor (numar de sinucideri la 1000 locuitori) atat intre societati diferite, cat si intre categorii sociale diferite in cadrul aceleiasi societati. Constatarea lui a fost ca rata sinuciderilor este mai mare in cazul protestantilor (fata de catolici), a femeilor (fata de barbati) si a persoanelor necasatorite (fata de cele casatorite), de unde si concluzia ca sinuciderea este influentata de gradul de integrare sociala a persoanei repective.