Termenul de psihologie provine din limba greaca, de la cuvintele psihe = psihic si logos = vorbire, cunosterea acoperind ca semnificatie sistemul informatiilor (al cunoasterii) despre om si relatiile interumane.
Psihologia generala - stiinta ce se ocupa cu studiul, cercetarea descrierea si explicarea activitatii, procesualitatii si fenomenologiei psihice, a legitatilor aparitiei si dezvoltarii activitatii psihice: stiinta despre psihic.
Psihicul este rezultatul (finalitatea superioara) activitatii materiei superior organizate a creierului. Psihicul este o forma specifica de reflectare a lumii (reflectarea subiectiva a lumii obiective), modalitate specifica de cunoastere a lumii interne si externe, cunoastere si reflectare care, in linii generale se produce la fel la toti oamenii dar, in acelasi timp, si in moduri particulare, care tin de subiect.
Ramura aplicativa a psihologiei, avand in centrul preocuparilor sale problematica bolii, a suferintei in complexitatea aspectelor ei bio-psiho-sociale, psihologia medicala este o stiinta noua, aflata inca in curs de delimitare a domeniului, a principiilor, a legitatilor si metodologiilor proprii.
Psihologia medicala se ocupa, pe de o parte, cu studiul reactiei si atitudinii omului aflat in situatia de boala, iar pe alta parte, cu studiul sistemului care se cristalizeaza si se dezvolta in jurul bolnavului, ca personalitate integrata bio-psiho-socio-culturala.
Inca din cele mai vechi timpuri s-a constatat ca, in situatia de boala, subiectii reactioneaza si se comporta in moduri foarte diferite, iar modul in care fiecare isi percepe boala si reactioneaza la ea, are o importanta deosebita pentru reusita actului medical.
De aceea, psihologia medicala reclama din partea personalului medico-sanitar cunoasterea nu numai a bolii in sine , ci si a starii psihice a pacientului.
Cat priveste sistemul de relatii interpersonale care se cristalizeaza in jurul situatiei de boala a subiectului, acesta are un caracter foarte diversificat.
Factor - in psihologie si in stiintele sociale indica o unitate functionala, o trasatura, un element constitutiv care actioneaza specific si trebuie sa fie considerat in interactiunea sa cu celelalte elemente in descrierea sau explicarea fenomenului global.
Normalitatea (sanatatea mintala) este conditia de functionalitate sociala, impinsa si acceptata de societate in scopul realizarii personale.
Sanatatea umana poate fi considerata o stare inscrisa in perimetrul care defineste normalitatea existentei individului semnificand mentinerea echilibrului structural al persoanei (in plan corporal - biologic si psihic constient) atat in perspectiva interna, cat si in perspectiva externa, a echilibrului adaptativ dintre individ si mediul sau ambiant concret.
Normalitatea trebuie sa ne apara ca o suma de ritmuri: biochimice, fiziologice, afective, relationale, motivationale, adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile majoritatii membrilor comunitatii.
Un om sanatos psihic este acela care traieste si afirma o stare de comfort psihic intr-o coerenta si globalitate care nu este sesizata nici un moment in mod fragmentar si intr-o continuitate care presupune o dominanta a sentimentelor pozitive contructive si optimiste fata de cele negative.
Omul sanatos psihic este activ si are placerea acestei activitati, o cauta, este voluntar, vrea sa se afirme, sa se implineasca.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
