Pneumologie

Acumularea de grăsime în organism care produce o creştere a greutăţii corporale peste limitele normale este denumită obezitate. S-au propus diferite formule pentru calcularea greutăţii ideale, dar cea mai utilizată este formula Broca, potrivit căreia greutatea normal este egală în kg cu numărul centrimetilor din înălţime, care depăşesc un metru. ( Gr.n.= T-100)

Astfel, greutatea normal a unui individ de 1,70m esste de 70 kg. Se admit variaţii între +5% şi – 5% (73,5 – 66,5kg).Având o greutate peste 5% un subiect se consider hiperponderal şi sub 5% hipoponderal. Obezitatea este unul din cei mai importanţi factori de risc pentru hipertensiune şi ateroscleroză.

Acumularea de grăsime este urmarea unui dezechilibru între alimentele ingerate şi nevoile plastic şi energetic ale organismului. Alimentele care depăşesc acoperirea acestor nevoi sunt depuse sub formă de grăsimi. Indivizii cu exces ponderal au un apetit exagerat, ceea ce îi determină să mănânce mult. Se constată uneori că mai mulţi membri ai unei familii au exces ponderal. Nu este însă vorba despre o predispoziţie ereditară, ci de obişnuinţa familial de a mânca mult. Tulburările endocrine ( hiperinsulinismul, boala Cushing, hipotiroidismul, leziunile hipotalamice) se găsesc la un procent mic de bolnavi. La bolnavii cu exces ponderal, ateroscleroza, HTA, insuficienţa cardiac, diabetul se întâlnesc mai frecvent decât la restul populatiei. De asemenea, procentul mortalităţii este mai ridicat.

Scăderea greutăţii corporale, fără riscuri pentru bolnav, se face prin reducerea alimentelor la o cantitate mai mică decât este necesară pentru nevoile energetic ale organismului. Pentru completarea acestor nevoi sunt utilizate rezervele de grăsime şi greutatea corporal scade. Valoarea caloric a alimentelor, pentru 24 de ore, va fi 1000 – 1500 de calorii, în raport cu activitatea fizică a pacientului. Regimul va fi compus astfel : 80 – 120 g proteine, 15 – 25 g lipide şi 120 – 150 g glucide. Se recomandă cantităţi mai mari de legume verzi şi fructe, care sunt sărace în calorii şi dau senzaţia de saţietate. Slăbirea trebuie să fie lentă, să nu depăşească 1 kg pe săptămână.

Cele mai multe medicamente care scad apetitul (anorexigene) ca benzedrina, preludinul, gracidina, anapetolul etc. produc obişnuinţă, stări de excitabilitate, insomnia şi trebuie evitate. Un anorexigen care nu produce efecte nedorite este gastrofibranul, preparat din fibrină. Nu este necesară reducerea de sare şi lichide decât la cei care au edeme din cauza tulburărilor circulatorii. La scăderea în greutate contribuie gimnastica şi mersul pe jos.

Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos. Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :

gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2.

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru femei si 24 - 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18kg/m2 prezinta diagnosticul de denutritie.

Alţi indicatori folosiţi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporala).

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.

Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi

obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si subcutanata obezitate gluteofemurala (ginoida). Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Obezitatea centrala este un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.

S-a identificat statistic o asociere între creşterea adipozităţii centrale si unii factori de mediu ca sedentarismul, nivelul socio-economic scăzut si stresul psihic asociat, nivelul scăzut de educatie. Iniţierea fumatului este urmată de dezvoltarea obezităţii centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat. Prevalenţa obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita obiceiurilor alimentare (preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut vitaminic) si particularitatilor climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu insotita de industrializare, este trasatura definitorie a unei societati predispuse la obezitate. In societatea moderna, excesul ponderal are o prevalenta ingrijoratoare.

Cauzele obezitatii includ stresul cotidian, lipsa educatiei, alimentatia hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa scaderea gradului de activitate fizica.

Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.

Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi : habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic) forţat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie etc.)

În mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de sarcina, lactatie sau menopauza. Unele boli pot accelera câştigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul obezitatii (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).

O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul ponderal, fara sa determine un surplus ponderal important (cu exceptia corticoizilor) : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate impropriu.

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).